Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 116/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 116/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 19-06-2015
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._ operator 2711
DECIZIA PENALĂ nr. 116/CO
Ședința publică din data de 19 iunie 2015
Completul constituit din:
Președinte: F. M. C. FLORENȚA
Grefier: I. M. S.
Ministerul Public este reprezentat de procuror E. B. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află judecarea contestației formulate de P. DE PE L. T. T. împotriva încheierii penale din data de 15.06.2015, pronunțată de T. T., secția penală în dosarul nr._ 3.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul intimat S. S., aflat sub control judiciar și asistat de avocat S. C. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocat Brinaș M. din cadrul B. T..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul în substituire pentru inculpatul intimat, avocat S. C. depune la dosar delegația pentru asistență juridică obligatorie nr._ din 19.06.2015 și delegația de substituire.
Nemaifiind alte cereri prealabile formulate și nici alte probe de administrat, instanța acordă cuvântul în susținerea contestației formulate.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea contestației declarate în termen de P. de pe lângă T. T. împotriva încheierii penale, referitoare la încetarea obligației comunicării inculpatului cu cele două martore, ca fiind netemeinică pentru motivele arătate și în scris, având în vedere că soluția instanței de fond s-a fundamentat doar pe declarația inculpatului, fără a se avea în vedere înscrisuri în acest scop. Simpla declarație a inculpatului este insuficientă raportat la încetarea acestei măsuri, care nu s-a dispus de un timp îndelungat. Menționează, așadar, că de la termenul din 14.05.2015, de când s-a dispus această măsură, nu au apărut elemente noi care să justifice această restrângere a obligațiile impuse, simplul fapt că inculpatul a fost audiat nu înseamnă că nu mai subzistă această obligație, atâta timp cât dosarul este pe rolul primei instanțe, nefiind finalizat.
Apărătorul în substituire pentru inculpatul intimat, avocat S. C. pune concluzii de respingere a contestației formulate de către P. și menținere a încheierii Tribunalului T. ca fiind legală și temeinică, solicitând să se aibă în vedere că elementele noi apărute sunt reprezentante tocmai de faptul că cele două martore au fost audiate în dosar, astfel încât nu mai subzistă obligația de a nu se apropia de martore, așa cum a apreciat și prima instanță prin încheierea contestată.
Inculpatul intimat S. S., având ultimul cuvânt, solicită respingerea contestației formulate de P., având în vedere că cele două martore, nora și concubina sa, au fost audiate, precum și faptul că judecătorul fondului a admis de două ori această cerere a sa, de încetare a obligației de a nu se apropia de cele două martore și de a nu lua legătura cu acestea, invocându-se doar lipsa declarației sale în calitate de inculpat.
C.
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din data de 15.06.2015, pronunțată de T. T., secția penală în dosarul nr._ 3, în baza art. 215 alin. 9 C.p.p., a fost admisă cererea inculpatului și s-a dispus încetarea obligației impuse inculpatului S. S. prin încheierea penală din 14.04.2015, potrivit art. 215 alin. 2 lit. d) C.p.p., de a nu se apropia martorele B. Băița și M. L. și de a nu comunica cu acestea direct sau indirect.
Pe fond, a fost amânată judecarea cauzei la data de 01.07.2015, sala 162, ora 09,00, în vederea întocmirii avizului raportului medico-legal dispus în cauză de către Comisia de Avizare și Control din cadrul INML ,,M. Minovici” București.
S-a dispus comunicarea unui exemplar al Opiniei Expertale depus la dosar de către inculpat, prin apărător, către INML București.
Pentru a hotărî astfel, în ceea ce privește solicitarea inculpatului în baza art. 215 alin. 9 C.p.p., instanța de fond a dispus încetarea obligației impuse inculpatului S. S. prin încheierea penală din 14.04.2015, potrivit art. 215 alin. 2 lit. d) C.p.p., de a nu se apropia de martorele B. Băița și M. L. și de a nu comunica cu acestea direct sau indirect, având în vedere, pe de o parte, că a încetat caracterul necesar al acestei măsuri pentru buna desfășurare a procesului penal, martorele menționate fiind audiate în fața instanței, iar, pe de altă parte, prelungirea acestei interdicții pe o perioadă îndelungată este de natură să aducă atingere dreptului inculpatului la respectarea vieții familiale, date fiind raporturile pe care inculpatul le are cu cele două martore.
Raporturile de familie cu cele două martore reies din declarația inculpatului de la acest termen, precum și din declarațiile anterioare ale inculpatului și ale martorelor, din care reiese că ambele martore au stabilit relații de familie, bazate pe rudenie și afectivitate cu inculpatul. Martora B. Băița este nora inculpatului, locuind anterior cu acesta în Germania, iar după data de 01.08.2015 venind frecvent în Romania împreună cu nepoții inculpatului. Martora M. L. este concubina inculpatului de aprox. 11 ani, locuind împreună cu acesta când venea în Romania, fiind ajutată de acesta material.
Pe fond, instanța de fond a apreciat necesară amânarea cauzei și a acordat un nou termen de judecată pentru a se efectua adresă către Comisia de Avizare și Control din cadrul INML „M. Minovici” București, pentru comunicarea avizului raportului medico-legal dispus în cauză sau în cazul în care concluziile actelor medico-legale nu pot fi avizate, recomandarea Comisiei superioare medico-legale și propunerile formulate, potrivit art. 24 alin. 2 din Ordonanța 1/2000, urmând a se emite și un exemplar al Opiniei Expertale depus la dosar de către inculpat, prin apărător.
Împotriva încheierii penale din data de 15.06.2015 pronunțată de T. T. în dosarul nr._ 3, a formulat contestație P. de pe lângă T. T., înregistrată pe rolul Curții de A. Timișoara la data de 18.06.2015 sub nr._ .
În cuprinsul motivelor de contestație, P. de pe lângă T. T. a criticat încheierea Tribunalului T. din data de 15.06.2015 emisă în dosarul nr._ 3 ca fiind neîntemeiată raportat la încetarea obligației impuse inculpatului S. S., potrivit art. 215 alin. 2 lit. d C.p.p., de a nu se apropia de martorele B. Băița și M. L. și de a nu comunica cu acestea direct sau indirect. S-a apreciat, astfel, că instanța de fond a admis la data de 04.05.2015 cererea de modificare a obligației impuse în baza art. 215 alin. 2 lit. d C.p.p., fără a fi audiat inculpatul sub acest aspect și fără ca acesta să facă dovada existenței motivelor temeinice care ar justifica modificarea conținutului obligației impuse și apreciată ca necesară și proporțională scopului bunei desfășurări a procesului penal, prin încheierea din 14.05.2015, menținută prin decizia Curții de A. Timișoara nr. 73/CO/17.04.2015.
Prin decizia penală nr. 93/CO/13.05.2015, C. de A. Timișoara a admis contestația formulată de Ministerul Public, fiind desființată încheierea atacată cu privire la încetarea obligației impuse inculpatului în baza art. 215 alin. 2 lit. d C.p.p., reținându-se că inculpatul nu a fost audiat cu privire la această cerere și, de asemenea, că nu s-a făcut dovada apariției unor motive temeinice care justifică modificarea obligațiilor impuse inculpatului în cazul controlului judiciar.
La termenul de judecată din data de 15.06.2015, cu ocazia reiterării aceleiași cereri, instanța a înlăturat neregularitatea constând în omisiunea ascultării inculpatului, însă din declarația acestuia nu rezultă apariția unor motive temeinice care justifică înlăturarea obligației. Ci doar aceleași susțineri cu privire la relațiile apropiate cu martorele, nedovedite prin acte de stare civilă sau martori.
S-a precizat de către P. că necesitatea ocrotirii interesului general se menține în contextul în care inculpatul nu a făcut în prezentul dosar nicio dovadă în plus a existenței unor relații specifice celor de familie cu cele două martore, nu rezultă că ar fi conviețuit împreună cu acestea pentru a stabili raporturi specifice celor dintre soți, părinți-copii, potrivit art. 177 alin. 1 lit. c C.p. (din datele de la dosar rezultă că cele două martore locuiesc la alte adrese decât inculpatul), astfel încât menținerea acestei interdicții nu reprezintă o ingerință asupra dreptului prev. de art. 8 alin. 1 din CEDO.
Analizând contestația formulată de P. de pe lângă T. T. împotriva încheierii din 15.06.2015, pronunțată de T. T. în dosar_ 3, se constată ca este nefondată.
Controlul judiciar vizează atingerea unui scop bine determinat – acela al asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni. Acest scop se consideră că poate fi atins prin impunerea unui set de obligații (pozitive) și a unor interdicții inculpatului aflat în cursul procedurilor judiciare, tocmai pentru ca organul judiciar să poată controla, într-o anumită măsură, conduita acestuia.
Suplimentar setului de obligații prevăzute de art. 215 alin. 1 C. pr. pen. care se dispun în mod obligatoriu, fiind inerente oricărui control, legiuitorul a mai reglementat și un set de obligații lăsate la aprecierea organului judiciar, astfel încât măsura controlului judiciar să poată fi individualizată pentru a răspunde cât mai bine scopului definit de art. 202 alin. (1) C. pr. pen., în raport cu datele legate de faptă și făptuitor care conturează starea de pericol ce necesită instituirea acestei măsuri preventive.
Legiuitorul a prevăzut expres și modalitatea în care obligațiile impuse inculpatului în cadrul controlului judiciar pot fi modificate de către organul judiciar.
Potrivit art. 215 alin. 8 și 9 C. pr. pen., în cursul urmăririi penale, procurorul care a luat măsura poate dispune, din oficiu sau la cererea motivată a inculpatului, prin ordonanță, impunerea unor noi obligații pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse inițial,dacă apar motive temeinice care justifică aceasta, după audierea inculpatului.
Inculpatul a fost audiat cu privire la motivele pentru care a solicitat încetarea obligației impuse inculpatului S. S. prin încheierea penală din 14.04.2015, potrivit art. 215 alin. 2 lit. d) C.p.p., de a nu se apropia de martorele B. Băița și M. L. și de a nu comunica cu acestea direct sau indirect, atât procurorul cât și instanța fiind în măsură să îi adreseze acestuia întrebările necesare.
Relațiile de familie stabilite de către inculpat cu martorele B. Băița, nora inculpatului și M. L., concubina inculpatului, rezultă atât din declarația acestuia, cât și din declarațiile celor două martore date în cursul urmăririi penale și în fața instanței, în cercetare judecătorească, astfel încât această critică nu poate fi primită.
Având în vedere impactul negativ pe care îl poate avea asupra vieții de familie o perioadă îndelungată pe parcursul căreia inculpatul este împiedicat să ia legătura cu cele două martore, cu care a stabilit raporturi de familie, interzicerea legăturilor cu aceste două persoane nu se poate perpetua dincolo de o durată rezonabilă și se impune a fi în permanență corelată cu necesitatea acestei interdicții pentru buna desfășurare a procesului penal.
În această privință, considerentele primei instanțe sunt pertinente, având în vedere că cele două martore au fost audiate în cauză, fiind epuizată de altfel întreaga probațiune testimonială, iar o eventuală schimbare a declarațiilor acestor martore ulterioară momentului în care inculpatul poate lua legătura cu acestea, va fi apreciată cu luarea în considerare a acestei împrejurări.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap. la art. 206 C.pr.pen., va respinge ca nefondată contestația formulată de P. de pe lângă T. T. împotriva încheierii penale din data de 15.06.2015 pronunțată de T. T., secția penală în dosarul nr._ 3.
Va menține încheierea atacată.
În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 130 lei, onorariu avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap. la art. 206 C.pr.pen respinge ca nefondată contestația formulată de P. de pe lângă T. T. împotriva încheierii penale din data de 15.06.2015 pronunțată de T. T., secția penală în dosarul nr._ 3.
Menține încheierea atacată.
În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 130 lei, onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.06.2015.
Președinte,
F. M. C. FLORENȚA
Grefier,
I. M. S.
Red. F.F./26.06.2015
Tehnored. I.M.S.- 4 ex./26.06.2015
Primă instanță: T. T. – jud. S. L.
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 652/2015.... | Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... → |
|---|
