Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup. Legea 39/2003 art. 7. Hotărâre din 11-06-2015, Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 11-06-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 625/A
Ședința publică din 11 iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
JUDECĂTOR: A. N.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de condamnatul C. O. împotriva sentinței penale nr. 82/26.02.2015 pronunțată de T. A..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul C. O., în stare de detenție, asistat de avocat ales B. S. în substituirea avocatului B. D..
P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. T. Timișoara este reprezentat de procuror Ș. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul ales al condamnatului depune la dosar împuternicire avocațială și delegație de substituire, precum și motive de apel.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă și cuvântul pentru dezbaterea apelului.
Apărătorul ales al condamnatului, avocat B. S., solicită admiterea apelului și în rejudecare admiterea în principiu a cererii de revizuire. Se arată că în mod neîntemeiat prima instanță a concluzionat că împrejurările arătate în cuprinsul cererii de revizuire nu se încadrează în dispozițiile art. 453 lit. a Cpp,, întrucât în cerere s-a susținut că s-a descoperit că numiții B. A. și U. V. au deturnat obiectul de activitate al societății comerciale, indicând în eroare mai multe societăți comerciale, cei doi la care s-a făcut referire fiind în executarea unor pedepse privative de libertate. Se mai arată că cei doi l-au amenințat cu moartea atât pe condamnat, cât și familia acestuia în repetate ocazii, cauzându-i o puternică temere care l-a determinat să nu releve aceste împrejurări. Prin urmare, apreciază că aspectele prezentate în cererea de revizuire constituie împrejurări noi, nefiind cunoscute de instanță și care pot dovedi caracterul netemeinic al hotărârii de condamnare.
Procurorul solicită respingerea apelului, cererea de revizuire neîncadrându-se în dispozițiile legale.
Condamnatul apelant O. C., având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului și ca urmare admiterea cererii de revizuire, arătând că a fiind amenințat cu moarte, nu a avut posibilitatea de a releva adevărul organelor de urmărire penală.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la T. A. la 16 februarie 2015, condamnatul O. C. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 125 din 11 aprilie 2013, pronunțată de T. A., în dosarul nr._ *, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, revizuientul susținând că s-au descoperit împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii de condamnare, propunând audierea martorilor B. A. și Majura I., în acest sens, aratând că martorii cunosc că el a fost amenințat cu moartea pentru a se retrage din societate, activitatea infracțională pentru care a fost condamnat fiind în fapt, efectuată de către martorul B. A. și martorul U. M..
Prin sentința penală nr. 82/26.02.2015 pronunțată de T. A. în dosarul nr._, în baza art. 459 alin. 5 Cod procedură penală, a fost respinsă ca inadmisibilă, cererea formulată de condamnatul O. C., pentru revizuirea sentinței penale nr. 125 din 11 aprilie 2013, pronunțată de T. A., în dosarul nr._ *.
Pentru a pronunța această hotărâre, examinând cererea condamnatului, prima instanță a constatat neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 459 alin. 3 Cod procedură penală, pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire, împrejurările invocate prin cererea de revizuire neconstituind împrejurări noi în sensul art. 453 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, astfel că, în baza art. 459 alin. 5 Cod procedură penală, cererea de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva sentinței penale nr. 82/26.02.2015 pronunțată de T. A. a formulat apel, în termen legal, condamnatul revizuent C. O. a susținut că sunt îndeplinite condițiile art. 453 lit. a C.p.p. întrucât a descoperit că numiții B. A. și U. V. (în realitate A. V. și M. I.) au deturnat obiectul de activitate al ., inducând în eroarea mai multe societăți comerciale, comandând mărfuri pe care nu le plăteau; că atunci când a luat cunoștință de comportamentul celor doi, a luat hotărârea de a se retrage din societate, dar a fost amenințat cu moartea în repetate ocazii atât el, cât și familia sa, ceea ce l-a determinat să nu releve aceste împrejurări în timpul procesului. Totodată, condamnatul a susținut că amenințările cu moartea proferate de cele două persoane atrag incidența dispozițiilor art. 25 C.p. referitoare la constrângerea morală, cauză de neimputabilitate care ar determina o soluție de achitare.
Analizând apelul declarat de revizuent prin prisma motivelor de apel și din oficiu conform art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța constată că este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Revizuire este o cale de atac extraordinară, mijlocul procedural prin care sunt atacate hotărâri judecătorești definitive ce conțin erori de fapt, hotărâri care rezolvă fondul cauzei, adică cele prin care instanța se pronunță asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal. Având în vedere că prin revizuire se poate aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești definitive, legiuitorul a prevăzut în mod expres cazurile în care această cale de atac este admisibilă, reglementându-le prin art. 453 C.p.p.
Față de dispozițiile art. 453 alin. 1 lit. a C.p.p. și susținerile în fapt ale revizuentului, instanța de apel reține că aplicarea acestui caz de revizuire presupune ca după rămânerea definitivă a hotărârii, să se fi descoperit fapte sau împrejurări necunoscute de instanță; faptele probatorii trebuind să fie noi, iar nu mijloacele de probă a unor fapte și împrejurări cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Chiar dacă necunoașterea acestor fapte sau împrejurări trebuie înțeleasă în sens mai larg (nu doar ca o nemenționare a lor în actele și lucrările dosarului, ci și ca o imposibilitate de dovedire a lor, cu consecința neluării lor în considerare la soluționarea cauzei), este inadmisibil ca prin promovarea unei cereri de revizuire să se obțină practic o prelungire a probatoriului pentru fapte sau împrejurări deja cunoscute și verificate de instanțele ordinare, o readministrare a probatoriului care a condus la pronunțare hotărârii de condamnare. În raport cu prevederile sus menționate, instanța de apel constată că în mod corect tribunalul a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest text legal. Curtea constată că o parte din aspectele indicate în cererea de revizuire au fost analizate în primul ciclu procesual, neputând fi repuse în discuție într-o cale extraordinară de atac. Astfel, în considerentele sentinței penale nr. 93/16.03.2012 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ s-a arătat că: „Susținerile inculpatului C. O., potrivit cărora U. M. este persoana care a coordonat întreaga activitate infracțională în care a fost implicată societatea comercială . A., sunt contrazise de probele administrate în cauză, împrejurările relatate de persoanele care au depus mărturie și de reprezentanții societăților comerciale înșelate coroborându-se cu cele relatate de martorii Denov R. C., P. I. C., care pentru o perioadă de timp au fost implicați în activitățile grupului, fără a avea cunoștință despre caracterul acestora. De asemenea, împrejurările relatate de inculpatul C. I. A. în faza de urmărire penală, se coroborează cu cele relatate de aceeași martori fiind evident că declarațiile date sunt sincere și conforme cu adevărul.” Totodată, în considerentele deciziei penale nr. 217/A/20.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ * s-a menționat că: „Deși inculpatul O. C. nu a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, instanța de fond, pe baza probelor administrate, a reținut în mod întemeiat vinovăția acestuia, fiind dovedită implicarea sa în activitatea infracțională descrisă în actul de acuzare.” Pe de altă parte, în actul de sesizare a instanței s-a reținut că, din cursul lunii februarie 2009 și până în luna mai 2009, inculpații O. C., C. I. A., P. M. M., împreună cu numiții „U. M.” și “B. A.” (față de acești din urmă cercetările au fost disjunse întrucât cele două nume sunt false, iar până în prezent nu au putut fi identificate persoanele care au folosit aceste două nume false) au inițiat, constituit, aderat și sprijinit un grup infracțional organizat în scopul de a induce și menține în eroare societăți comerciale din România cu ocazia comandării, livrării, ridicării, transportării și depozitării de bunuri și mărfuri, folosind drept paravan o firmă ce era de vânzare în A. (. A.); ulterior achiziționării mărfurilor, acestea fiind vândute imediat cu prețuri sub cele ale pieței, obținându-se astfel beneficii materiale. Condamnatul O. C. susține în revizuire că numiții B. A. și U. V. ar fi fost persoanele răspunzătoare de comiterea infracțiunilor, că l-ar fi amenințat,, că faptele ar fi fost comise sub constrângere morală și că teama l-a făcut să nu învedereze aceste aspecte în fața organelor judiciare. În raport cu aspectele reținute în hotărârile sus menționate rezultă că inculpatul O. C. s-a declarat nevinovat de comiterea infracțiunilor și a susținut că numiții „U. M.” și „B. A.” sunt persoanele care au avut rolul principal, astfel că aspectele de fond din cererea de revizuire au fost deja analizate în cursul procesului penal. Mai mult, susținerea nevinovăției sale și imputarea contribuției celor două persoane în declarațiile date încă din fața tribunalului conduc la concluzia că nu a existat nicio împiedicare sau constrângere în a relata propria variantă de apărare, ceea ce face ca împrejurările invocate în revizuire să nu îndeplinească criteriul de descoperite după soluționarea cauzei și necunoscute la acel moment.
Prin urmare, se constată că soluția pronunțată în cauză este temeinică și legală, astfel că în temeiul art. 421 alin. 1 lit. b C.p.p. se va respinge ca nefondat apelul declarat de condamnatul C. O. împotriva sentinței penale nr. 82/26.02.2015 pronunțată de T. A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 alin. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de condamnatul C. O. împotriva sentinței penale nr. 82/26.02.2015 pronunțată de T. A..
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă condamnatul apelant la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 50 lei către Baroul T. reprezentând onorariu parțial avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. ANI B. A. N.
Grefier,
C. U.
Red.-L.B. – 16.06.2015
Tehnored- .C.U.-17.06.2015
Prima inst.: Jud.T. D. –Judecătoria A.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 564/2015.... | Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... → |
|---|
