Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 564/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 564/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-05-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.564/A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 25 mai 2015
PREȘEDINTE: I. P.
JUDECĂTOR: C. C.
GREFIER: C. P.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a fost reprezentat de procuror C. M. U..
Pe rol se află judecarea apelul declarat de inculpatul L. B. A. împotriva sentinței penale nr. 784/09.04.2015 pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul apelant personal asistat de avocat ales C. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța procedează la audierea inculpatului apelant, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată în filă separată la dosar.
Nemaifiind alte cereri instanța acordă cuvântul părților asupra apelului.
Avocatul ales al inculpatului apelant solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și în rejudecare, aplicarea legii penale mai favorabile considerând că legea penală nouă este mai favorabilă solicitând amânarea aplicării pedepsei. Arată că inculpatului i s-a luat declarație că este de acord să presteze muncă în folosul comunității, acesta are nevoie de permis de conducere astfel că solicită ca obligația de la litera g) a art. 85 alin. 2 c.p. să nu îi fie impusă.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului declarat de inculpat ca nefondat și de menținere a sentinței penale apelate ca fiind legală și temeinică arătând că legea penală veche este mai favorabilă inculpatului.
Inculpatul apelant L. B. solicită admiterea apelului și aplicarea legii penale mai favorabile arătând că aceasta este noul cod penal.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 784/09.04.2015 pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._,
În temeiul art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 5 CP,cu aplicarea art. 396 alin. 10 CPP, a condamnat pe inculpatul L. B. A., cetățean român, fiul lui V. și D. I., născut la data de 21.02.1980, în Timișoara, jud. T., domiciliat în Timișoara, .. 71, ., CNP_, fără antecedente penale, cercetat în stare de libertate, la pedeapsa de
- 11 (unsprezece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0, 80 g/l alcool pur în sânge.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. B) CP din 1968 pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 CP din 1968, cu aplicarea art. 5 CP
În temeiul art. 81 alin. 1 CP din 1968, cu aplicarea art. 5 CP, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind termen de încercare de 2 ani și 11 luni în condițiile art. 82 CP din 1968.
În temeiul art. 404 alin. 3 CPP, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 CP din 1968, în sensul că, săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate, are drept urmare revocarea suspendării condiționate, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea ulterioară.
În temeiul art. 71 alin. 5 CP din 1968, cu aplicarea art. 5 CP, a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 274 alin.1 CPP, a obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 7518/P/2013 din 11.12.2014 al Parchetului de pe lângă J. Timișoara, înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 27.01.2015 sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului L. B. A. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0, 80 g/l alcool pur în sânge, faptă prevăzută de art. 336 alin. 1 CP.
În fapt s-a reținut că în data de 19.05.2013, în jurul orelor 03:20, inculpatul L. B. A. a condus autoturismul marca VW B. cu numărul de înmatriculare_, pe . Timișoara, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80g/L alcool pur în sânge, respectiv 1,70 g ‰, la prima probă biologică și 1,60 g ‰, la cea de-a doua probă biologică
Mijloacele de probă din dosarul de urmărire penală au fost: procesul-verbal de constatare a infracțiunii (fila 7 UP), proces verbal de aducere la cunoștință a învinuirii (fila 16 UP), declarația de învinuit (fila 17 UP), proces verbal de aducere la cunoștință a calității de inculpat (fila 18 UP), declarația inculpatului L. B. A. (fila 19 UP), declarația martorului C. I. (filele 13-14 UP), procesul-verbal de prelevare și buletinul de examinare clinică din data de 19.05.2013 (filele 10-11 UP), buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 257/A/22.05.2013 (fila 12 UP), printer-ul ARUN-0452 (fila 8 UP), cazier judiciar al inculpatului L. B. A. (fila 9 UP), declarații suspect/inculpat (f.24, 26-29 UP).
La termenul de judecată din 09.04.2015, inculpatul învederează instanței faptul că solicită aplicarea disp. art. 374 alin 4 CPP având în vedere că recunoaște săvârșirea faptelor în modalitatea expusă prin actul de inculpare și înțelege să-și însușească probele administrate în faza de urmărire penală (f. 28 – dosar instanță).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 19.05.2013, în jurul orelor 03:20, lucrătorii de poliție din cadrul Poliției Municipiului Timișoara– Secția 1 Poliție, în timp ce efectuau serviciul de patrulare pe . Timișoara, au oprit pentru control autoturismul marca VW B., cu numărul de înmatriculare_, condus de inculpat.
S-a procedat la legitimarea și identificarea inculpatului L. B. A. în prezența martorului C. I..
Întrucât emana miros de alcool inculpatul L. B. A. a fost testat cu aparatul etilotest marca Dräger .-0880 care a indicat, astfel cum a rezultat din conținutul procesului-verbal de constatare a infracțiunii din 19.05.2013 întocmit de către organele de poliție (fila 7 UP), o concentrație de 0,81 mg/l alcool pur în aerul expirat, procesul-verbal coroborându-se în această privință cu printer-ul ARUN-0452 al aparatului alcooltest, cu nr. test_ de la ora 03:32 (fila 8 UP) .
Având în vedere acest rezultat al testării, numitul L. B. A. a fost condus la Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara unde, conform procesului-verbal de prelevare și buletinului de examinare clinică din data de 19.05.2013 (filele 10-11 UP), a fost examinat clinic după care i s-au recoltat o probă de sânge, folosindu-se în acest scop trusa standard cu sigiliul nr._. S-a stabilit apoi faptul că, așa cum reiese din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 257/A/22.05.2013 (fila 12 UP) întocmit de către Institutul de Medicină Legală Timișoara, numitul L. B. A. a avut la ora 03:45 o alcoolemie de 1,70 ‰ iar la ora 04:45 o alcoolemie de 1,60 ‰.
Audiat fiind în calitate de învinuit la data de 20.12.2013 de către organul de cercetare penală (fila 17 UP) și la data de 28.04.2014 în calitate de inculpat (fila 19 UP), L. B. A. a confirmat starea de fapt mai sus descrisă, arătând în acest sens că în data de 19.05.2013, în jurul orei 03:20, a condus autoturismul marca VW B. cu nr. de înmatriculare_ pe . Timișoara, unde a fost oprit de un echipaj al poliției rutiere și testat cu aparatul alcooltest. Inculpatul a mai declarat că anterior conducerii autoturismului a consumat aproximativ 100 ml whisky și tărie .
Cele descrise mai sus sunt susținute și de declarația martorului C. I. care a menționat faptul că a fost de față în momentul testării inculpatului, aflat singur în autoturism, cu aparatul alcooltest, văzând rezultatul testului de 0,81 mg/l alcool pur în aerul expirat. (filele 13-14 UP).
Legea penală aplicabilă: În cauză, între data săvârșirii infracțiunii și data judecării cauzei a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal. Potrivit art. 5 alin. 1 CP, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. În cauza de față, din compararea pedepselor ce pot fi aplicate și a limitelor de pedeapsă prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu limitele de pedeapsă prevăzute de art. 336 alin. 1 CP reiese că potrivit dispozițiilor legi vechi, art. 87 alin. 1 OUG nr. 195/2002, se putea aplica numai pedeapsa cu închisoarea, în timp ce potrivit legii noi, art. 336 alin. 1 CP, legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii. Cum în concret, instanța nu a considerat pedeapsa amenzii ca fiind suficientă raportat la fapta săvârșită de inculpat, iar limitele pedepsei închisorii sunt identice în cele două reglementări penale succesive, închisoare de la unu la 5 ani, legea penală mai favorabilă a fost determinată prin compararea modalităților de executare prevăzute de reglementările succesive. În aceste condiții, legea penală mai favorabilă apare a fi legea penală veche în condițiile în care, raportat la starea de fapt și la persoana infractorului permite aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării acesteia, conform dispozițiilor art. 81 și urm. CP din 1968, modalitate de executare mai favorabilă decât amânarea aplicării pedepsei și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere reglementate de art. 83 – 90 CP, respectiv art. 91 – 98 CP, deoarece nu presupune respectarea unor măsuri de supraveghere sau obligații și permite la împlinirea termenului de încercare reabilitarea de drept. În aceste condiții, instanța a judecat și condamnat pe inculpat conform dispozițiilor art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, lege penală mai favorabilă în prezenta cauză.
În drept, fapta inculpatului L. B. A. de a conduce pe drumurile publice, la data de 19.05.2013, în jurul orelor 03:20, autoturismul marca VW B.cu numărul de înmatriculare_, pe . Timișoara, având o alcoolemie în sânge peste limita legală, respectiv de 1,70 g ‰, la prima recoltare de probe biologice și de 1,60 g ‰, la recoltarea celei de-a doua probe biologice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002, republicată.
Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii, s-a reținut că inculpatul a realizat actul ce intră în conținutul elementului material al acesteia, respectiv conducerea ilicită a unui autovehicul pe drumurile publice, respectiv pe . Timișoara. Caracterul ilicit constă în nerespectarea de către conducătorul auto a obligației de a se abține de la consumul băuturilor alcoolice. Așadar, elementul material este însoțit de cerința esențială ca subiectul să aibă în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală.
Acțiunea care constituie elementul material al infracțiunii analizate are ca rezultat crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale ocrotite prin norma penală. Starea de pericol intervine ca urmare directă a săvârșirii faptei și, ca atare, nu trebuie dovedită.
Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită de inculpat cu vinovăție sub forma intenției indirecte, conform dispozițiilor art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b) CP din 1968, întrucât el a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. A știut că se află sub influența băuturilor alcoolice în timp ce conducea autoturismul, acceptând posibilitatea creării unei stări de pericol pentru relațiile sociale privind circulația în siguranță pe drumurile publice.
Întrucât s-a reținut vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 87 alin.1 din OUG nr.195/2002, instanța i-a aplicat o pedeapsă.
La individualizarea pedepsei, instanța a stabilit pedeapsa raportat la gravitatea infracțiunii săvârșite și la periculozitatea infractorului, conform criteriilor prevăzute de art. 52 și 72 CP din 1968.
Pericolul social concret al faptei rezultă din gradul de concentrație alcoolică a inculpatului la momentul depistării sale de către organele de poliție așa cum rezultă din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr.257/A/22.05.2013, la prima recoltare de probă biologică inculpatul având o alcoolemie de 1,70 g ‰, respectiv de 1,60 g ‰, la recoltarea celei de-a doua probe biologice.
În ceea ce privește persoana inculpatului, acesta a fost cercetat în stare de libertate, pe parcursul derulării procesului a avut o poziție procesuală corectă de recunoaștere a faptelor săvârșite, fiind la primul conflict cu legea penală.
Având în vedere că inculpatul a solicitat judecarea cauzei după procedura simplificată în caz de recunoaștere a vinovăției, limitele speciale ale pedepsei închisorii avute în vedere de instanță pentru infracțiunea săvârșită au fost închisoarea de la 8 luni la 3 ani și 4 luni.
Pe baza acestor considerente, cu precădere a concentrației de alcool din sânge, în baza art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată cu aplicarea art. 396 alin. 10 CPP, instanța l-a condamnat pe inculpatul L. B. A. la o pedeapsă de 11 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală.
În ceea ce privește pedepsele accesorii, având în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Hirst c. Marii Britanii, hotararea din 30 martie 2004) și decizia nr. LXXIV/2007 de admitere a recursului în interesul legii, instanța a aplicat în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a teza I CP din 1968, ci a analizat în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.
În acest sens, instanța a apreciat că, față de natura și circumstanțele reale de săvârșire a faptei, dreptul de a alege al inculpatului nu ar trebui sa fie afectat, astfel încât aplicarea acestei pedepse accesorii nu se impune, in schimb a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) CP din 1968, pe durata executării pedepsei, având în vedere faptul că o persoană condamnată pentru o infracțiune privind circulația pe drumurile publice nu poate fi considerată ca având demnitatea necesară pentru a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Apreciindu-se că scopul acestei pedepse, poate fi atins chiar și fără executare efectivă, iar în cauză sunt îndeplinite toate cerințele legale privitoare la: cuantumul pedepsei ce i-a fost aplicată și inexistența unor condamnări anterioare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, instanța a dispus, în temeiul art. 81 CP din 1968, cu aplicarea art. 5 CP, suspendarea condiționată a executării pedepsei ce i s-a aplicat inculpatului, stabilind un termen de încercare cu o durată de 3 ani și 4 luni și, în baza art. 404 alin. 3 CPP, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 CP din 1968 ce stabilesc că, în situația în care, în cursul termenului de încercare, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei și dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
În temeiul art. 71 alin. 5 CP din 1968, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
Conform dispozițiilor art. 274 alin. 1 CPP, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 500 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul L. B. A. fără a-l motiva în scris însă a fost susținut oral atât personal cât și prin apărătorul ales solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și în rejudecare, aplicarea legii penale mai favorabile considerând că legea penală nouă este mai favorabilă solicitând amânarea aplicării pedepsei. A arătat că inculpatului i s-a luat declarație că este de acord să presteze muncă în folosul comunității, acesta are nevoie de permis de conducere astfel că solicită ca obligația de la litera g) a art. 85 alin. 2 c.p. să nu îi fie impusă.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor de apel invocate precum și sub toate aspectele de fapt și de drept în temeiul art. 417 alin. 2 c.p.p., Curtea constată hotărârea primei instanțe ca fiind temeinică și legală, urmând a respinge apelul inculpatului pentru următoarele considerente:
Inculpatul a uzat de procedura recunoașterii vinovăției reglementată de art. 375 C.p.p; astfel că nu mai este posibilă o repunere în discuție a acesteia.
Raportat la ansamblul materialului probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, Curtea de Apel constată că în mod corect prima instanța a reținut vinovăția inculpatului și a constatat incidența dispozițiilor privind procedura simplificată prevăzute art.375 Cod procedură penală. Curtea de Apel constată că instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate o corectă stare de fapt, încadrarea în drept a faptelor săvârșite de inculpat fiind de asemenea corectă.
Cu privire la individualizarea pedepsei, Curtea de Apel constată că pedeapsa de 11 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea dedusă judecății, a fost just individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art.72 Cod penal menite a contribui la realizarea scopului educativ și coercitiv prevăzut de art.52 Codul penal din 1969 care va deveni incident, așa cum se va arăta în continuare. Instanța de apel, în baza propriei aprecieri asupra individualizării pedepsei, consideră că în contextul cauzei nu se justifică diminuarea acesteia, raportat la criteriile prevăzute în art. 72 Codul penal din 1969, la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită cu luare în considerare a reducerii limitelor cu 1/3 (închisoarea de la 8 luni la 3 ani și 4 luni), la gradul de pericol social al acestora, în raport atât cu natura infracțiunilor (contra siguranței rutiere), față de urmările ce ar fi putut fi produse, (inculpatul putând produce un accident rutier ca urmare a conducerii sub influența băuturilor alcoolice) cât și în raport cu împrejurările de comitere a acesteia (inculpatul conducând cu o alcoolemie mare, de 1,70 ‰ la prima recoltare, pe o stradă din Timișoara și 1,60‰ la cea de-a doua recoltare) și cu conduita inculpatului, care a recunoscut fapta. Pe de altă parte,reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3 conform art. 396 alin 10 C. pr. pen. nu echivalează cu obligația instanței de a aplica inculpatului o pedeapsă constând în minimul special rezultat din această reducere.
Cu privire la modalitatea de individualizare a executării pedepsei, se constată că în această privință se impune o reapreciere a dispozițiilor legii penale mai favorabile din prisma art. 5 C.pen.
În acest sens se constată că fapta inculpatului a fost săvârșită la data de 19.05.2013, dată la care era în vigoare C. pr. pen.1968 și art. 87 al.1 din OUG 195/2002, infracțiune care prevedea limitele pedepsei închisorii tot de la 1 la 5 ani ca și actualul art. 336 alin 1 C.pen.
Având în vedere că aplicarea art. 5 C.pen. se face în concret, în funcție de tipul de pedeapsă către care se orientează instanța, împrejurarea că art. 336 alin 1 C.pen. prevede pedeapsa închisorii‚ alternativ cu amenda, nu va fi avută în vedere doar în abstract în stabilirea legii penale mai favorabile, atâta timp cât în operațiunea de individualizare a executării pedepsei s-a apreciat că este necesară aplicarea pedepsei închisorii.
În continuare se observă că în aplicarea art. 5 C.pen. se impune a fi avute în vedere toate instituțiile incidente în stabilirea tratamentului sancționator final, inclusiv modalitatea de individualizare judiciară a executării pedepsei, cu respectarea Deciziei Curții Constituționale 265/6.05.2014, publicată în Monitorul Oficial din 20.05.2014, prin care s-a constatat că „dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile”.
Analizând legea penală mai favorabilă în privința instituției individualizării judiciare a executării pedepsei se constată că suspendarea condiționată a executării pedepsei prevăzută de art. 81 C. pr. pen.1968, modalitate de individualizare fără corespondent în noul Cod penal, este mai favorabilă dacă se compară această instituție cu instituția amânării aplicării pedepsei, prev. de art. 83 C.pen. Aceasta deoarece, art. 81 C. pr. pen.1968 nu instituie măsuri de supraveghere și obligații, în schimb prevede reabilitarea de drept la împlinirea termenului de încercare stabilit, spre deosebire de art. 83 C.pen actual care instituie o . măsuri de supraveghere și de obligații, printre care și cea arătată în prezentul apel, respectiv obligația de a nu conduce nici un fel de vehicule prev. de art. 85 alin. 2 lit.g, Cod penal pe durata termenului de supraveghere.
De asemenea, în normele tranzitorii din art. 15 din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii 286/2009 privind Codul penal, se prevede că măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menține și după . Codului penal, iar în art. 16 alin 2 stabilește că pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 5 din Codul penal, instanța va avea în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere. Din aceste dispoziții se desprinde concluzia că legiuitorul a prezumat ca fiind mai favorabile dispozițiile vechiului cod privind suspendarea condiționată iar în operațiunea de comparație a impus raportarea la sfera obligațiilor și efectele suspendării.
În altă ordine de idei, în determinarea legii penale mai favorabile se analizează consecințele penale și nu cele administrative, fiind fără relevanță în privința aplicării art. 5 C.pen. măsurile administrative în legătură cu dreptul de a conduce autoturisme stabilite în OUG 195/2002 și în regulamentul de aplicare, măsuri care nu pot prevala față de efectele în plan penal pe care le au dispozițiile penale apreciate ca fiind mai favorabile.
În consecință, apreciind mai favorabilă instituția prev. de art. 81 C. pr. pen.1968, luând în considerare aplicarea Deciziei Curții Constituționale 265/6.05.2014, publicată în Monitorul Oficial din 20.05.2014, și având în vedere că față de cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, respectiv 11 luni închisoare, față de circumstanțele personale, scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, pentru considerentele expuse, în baza art. 421 alin. 1 pct.1 lit. b C.p.p. va respinge apelul declarat de inculpatul L. B. A. împotriva sentinței penale nr. 784/09.04.2015 pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._, iar în baza art. 275 alin. 2 C.p.p. va obliga inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 421 alin. 1 pct.1 lit. b C.p.p. respinge apelul declarat de inculpatul L. B. A. împotriva sentinței penale nr. 784/09.04.2015 pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.05.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
I. PopescuConstantin C.
GREFIER,
C. P.
Red. I.P./ 11.06.2015
Tehnored. C.P./4 ex/11.06.2015
Primă instanță: Trib.T. – jud.R.H.
| ← Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466... | Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... → |
|---|
