ICCJ. Decizia nr. 113/2004. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 113.
Dosar nr. 114/2004
Şedinţa publică din 26 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 203 din 30 octombrie2003 a Tribunalului Buzău, inculpatulN.V. a fost condamnat la 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.pentru tentativă la infracţiunea de omor prevăzută de art. 20 raportat la art.174 C. pen.
A fost făcută aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi 64 C. pen., menţinută starea de arest a inculpatului, computându-i-se durataprevenţiei.
În baza probelor administrateprima instanţă a reţinut că în seara de 25 decembrie 2002, inculpatul i-a invitatla locuinţa sa pe victimă şi pe fratele acesteia cu concubina lui,pentru a sărbătoriziua de Crăciun împreună şi cu rudele lor.
La un moment dat inculpatul şi partea vătămată, care se aflau în starede ebrietate, au purtat unele discuţii contradictorii în urma cărora aceasta şi fratele ei au vrut să plece din locuinţă.
În timp ce ei se îndreptau spre uşă, recurentul a luat un cuţit şi a lovit victima în spate, de două ori.Aceasta a ripostat lovindu-l cu pumnii şi la un moment dat, fiind faţă în faţă, inculpatul a mai lovit-o cu acel obiect în zona pieptului.
Încercând să se apere cu braţul stâng spre piept, lama cuţitului a penetrat masa musculară producându-i o plagă transfixiantă cu penetrarea artereihumerale, pentru care s-a intervenit urgent chirurgical astfel încât viaţa victimei a fost salvată.
Certificatul medico-legal atestă că leziunile suferite au fost produseprin lovire cu un corp înţepător-tăietor, pentruvindecarea cărora au fost necesare 40-45 zile îngrijiri medicale şi i-au pus viaţa în pericol.
Apelul declarat de inculpat a fost respins prin Decizia nr. 567 din 17 decembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Împotriva acestor soluţii , inculpatul a declarat recurs.
Apărătorul a criticat soluţiile sub aspectul temeinicieilor în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei.
Sub acest aspect el a menţionat că pedeapsa este exagerată, ea nereflectând corect gradul de pericol social al faptei şifăptuitorului.
În acest sens s-a susţinut că, iniţial,inculpatul a fost agresat de victimă, împrejurare care coroborată cu faptul că esteinfractor primar şi are în întreţinere trei copii minori sunt motive pentru admiterea recursului declarat, casarea hotărârilor şi reducerea pedepsei aplicate.
Recursul nu este fondat.
Analizând hotărârile pronunţate se constată că ele sunt temeinice sub aspectul individualizării pedepsei.
Astfel, la stabilirea şi aplicarea ei , instanţele au avut în vedere pericolul socialsporit al faptei săvârşite determinat de natura ei, de obiectul folosit apt de a ucide, de intensitatea şi locul und.
loviturile au fost aplicate , de leziunile produse (secţionarea arterei humerale) precum şi de numărul de îngrijiri medicale necesare vindecării.
Ca atare, instanţele respectând dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) referitoare la criteriile de individualizarea pedepsei , există garanţia că scopul educativ şi deprevenire generalăprevăzut de art. 52 C. pen. va fi realizat datorită cuantumului pedepsei aşa cum a fost stabilit astfel încât nu este cazul să fie redus.
Susţinerea recurentului că iniţial el a fost cel agresat de victimă nu este întemeiată , din probele administrate, nerezultând o asemenea situaţie, şi ca atare instanţao respinge.
În consecinţă, recursul urmează să fie respins.
Întrucât inculpatul a fost judecat în stare de arest , urmează ca din pedeapsa aplicată să se compute durata prevenţiei.
Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluţionării cauzei în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei vor fi restituite de către recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursuldeclarat de inculpatul N.V. împotrivadecizei nr. 567 din 17 decembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 23 aprilie 2003, la zi.
Obligă pe inculpat să plătească statului 1.500.000 leiîn care se include şi onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1107/2004. Penal. Art.271 alin.2 c.pen. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 113/2004. Penal → |
|---|
