ICCJ. Decizia nr. 1132/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1132
Dosar nr.159/2004
Şedinţa publică din 26 februarie 200.
Tribunalul Giurgiu, prin sentinţa penală nr.337 din 3 noiembrie 2003, a condamnat pe inculpatul N.M. la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzute de art.174, 175 lit. i) cu aplicarea art. 74 şi 76 din acelaşi cod.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive cu începere de la 14 ianuarie 2003.
S-a reţinut, pe baza probelor administrate că, în ziua de 13 ianuarie 2003, în jurul orei 10,00, inculpatul a mers la martorul N.V. pentru a da un telefon după care, împreună au plecat spre locuinţa fratelui acestuia pentru a lua folie de învelit solariile. Ajunşi la acesta au băut 4 litri de vin la 4 persoane, după care au mers la un bar unde au mai băut câte o sticlă cu bere.
În bar, inculpatul a arătat însoţitorilor săi că are un briceag cu buton şi le-a demonstrat cum se mânuieşte. După ce au băut berea au plecat să caute pe cineva dispus să cumpere 100 araci. Au găsit un cumpărător, după care au mers la locuinţa victimei G.D. de unde aceasta a luat aracii pe umăr şi au plecat spre locuinţa cumpărătorului. În drum au împrumutat o sanie de la numitul P. Au vândut aracii după care, pe drumul de întoarcere, s-au oprit la un bar unde au băut lichior, apoi au plecat acasă împreună.
Fiind iarnă, după ce ninsese şi se circula pe o cărare făcută de paşii trecătorilor, martorul G.I. mergea în faţă, iar la câţiva metri în urma sa venea victima G.D.
În acelaşi timp, din sens invers, pe aceeaşi cărare făcută de paşii trecătorilor, venea şi inculpatul.
Inculpatul s-a intersectat cu martorul G.I., s-au salutat şi au trecut unul pe lângă altul, iar după aceasta a auzit că inculpatul a schimbat câteva vorbe cu victima după care l-a auzit pe G.D. exclamând „m-ai tăiat" şi, întorcând capul a văzut în mâna inculpatului cuţitul.
Deşi inculpatul a intervenit imediat oprind un autobuz pentru a transporta victima la spital, aceasta a decedat datorită hemoragiei interne consecutive lezării cordului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 769 din 17 decembrie 2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, a casat sentinţa cu privire la reţinerea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen. pe care le-a înlăturat şi a aplicat inculpatului o pedeapsă de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) din acelaşi cod. Totodată, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei, a respins apelurile declarate de inculpat şi partea vătămată G.P.
S-a motivat că, instanţa fondului a făcut o individualizare a pedepsei contrar dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinerea de circumstanţe atenuante numai din atitudinea ulterioară a inculpatului de încercare a salvării vieţii victimei şi din lipsa antecedentelor penale nefiind suficientă.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul, invocând motivul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct.14 C. proc. pen., susţinând că prima instanţă a individualizat corect pedeapsa aplicată şi solicitând menţinerea acestei hotărâri.
Recursul inculpatului nu este întemeiat.
Făcând o analiză completă a probelor administrate, instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrând just în dispoziţiile legii infracţiunea săvârşită de acesta.
Referitor la pedeapsă, se constată că instanţa de apel a făcut o interpretare corectă a criteriilor de individualizare prevăzută de art.72 C. pen.
Astfel, pericolul social concret al faptei comisă de inculpat a fost apreciat la valoarea sa reală, în condiţiile în care a fost realizată activitatea infracţională (instantaneu şi fără nici un fel de justificare).
Pe de altă parte, insuficienţa elementelor necesare pentru reţinerea unor circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului a fost bine constatată de instanţa de apel care, apreciind în ansamblu comportarea inculpatului (anterior şi ulterior comiterii faptei) a stabilit o pedeapsă echivalentă minimului special prevăzut de dispoziţia legală încriminatoare.
O altfel de interpretare a elementelor pe baza cărora se stabileşte sancţiunea penală într-o cauză cu consecinţe atât de grave ar bagateliza rolul magistratului în opera de individualizare corectă a pedepsei şi ar duce în derizoriu scopul preventiv-educativ al acesteia.
Cum alte motive de casare, susceptibile a fi examinate din oficiu, nu s-au constatat, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, acesta urmând să fie obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Din pedeapsă se va deduce la zi timpul arestării preventive, cu începere de la 14 ianuarie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul N.M. împotriva deciziei nr. 769 din 17 decembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 14 ianuarie 2003, la zi.
Obligă pe inculpat să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 113/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 113/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs → |
|---|
