ICCJ. Decizia nr. 1100/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1100
Dosar nr.2906/2004
Şedinţa publică din 25 februarie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1182 din 12 decembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală inculpatul R.V.C. a fost condamnat la câte 5 ani închisoare (două pedepse) pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.
Totodată tribunalul a menţinut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 7 august 2002 la zi şi l-a obligat la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut în fapt că inculpatul, în seara zilei de 29 iulie 2002 a acostat pe părţile vătămate P.A. şi D.S. minori în etate de 17 ani şi respectiv 16 ani în zona Pieţei Domenii din Bucureşti şi le-a luat prin violenţă telefoanele mobile.
Inculpatul a fost prins la scurt timp de organele de poliţie iar telefoanele sustrase au fost restituite părţilor vătămate.
Prin Decizia penală nr. 161 din 25 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpat, referitor la modul de individualizare a pedepsei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul, procurorul solicitând majorarea pedepsei în raport de gradul de pericol social al infracţiunii comise şi persoanei inculpatului care a mai fost condamnat în timpul minorităţii pentru o faptă asemănătoare iar inculpatul, reducerea pedepsei pe care o consideră prea severă, temeiuri de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursurile declarate de procuror şi de inculpat nu sunt fondate.
Din examinarea hotărârilor pronunţate în cauză şi a lucrărilor dosarului rezultă că instanţele, întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit şi reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatului şi de asemenea, au dat o corespunzătoare încadrare juridică faptelor penale comise.
Referitor la pedeapsa aplicată, instanţele au avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)în care sens au ţinut seama de gradul de pericol social al infracţiunilor comise cât şi al persoanei inculpatului care a avut o conduită sinceră şi a recuperat prejudiciul, astfel că pedeapsa stabilită este de natură să asigure reeducarea sa şi prevenirea comiterii altor infracţiuni.
În consecinţă, urmează a se respinge ca nefondate recursurile declarate şi a fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Din pedeapsă se va deduce durata arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpatul R.V.C. împotriva deciziei penale nr. 161 din 25 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Compută din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 7 august 2002 la 25 februarie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2203/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2217/2004. Penal. Contestaţie în anulare.... → |
|---|
