ICCJ. Decizia nr. 1637/2004. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1637/2004
Dosar nr. 5395/2003
Şedinţa publică din 24 martie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 857 din 28 septembrie 2001 a Judecătoriei Novaci, inculpatul M.N. a fost condamnat la un an închisoare, pentru infracţiunea de trecere ilegală a frontierei de stat, prevăzută de art. 70 alin. (1) din OUG nr. 105/2001, cu aplicarea art. 4, art. 13 şi art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de un an şi 4 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 208 din 21 noiembrie 2996 a Judecătoriei Târgu Cărbuneşti.
De asemenea, în baza art. 10 din Legea nr. 137/1997 a revocat graţierea a 8 pedepse cuprinse între 3 luni şi un an închisoare, aplicate inculpatului prin aceeaşi sentinţă şi constatând că faptele sunt concurente, a contopit pedepsele, iar prin menţinerea sporului de 2 luni, a stabilit o pedeapsă rezultantă de un an şi 6 luni, pe care a dispus să o execute pe lângă pedeapsa de un an, în total 2 ani şi 6 luni închisoare.
S-a reţinut în fapt că inculpatul, în ziua de 1 iunie 2000, împreună cu un grup de 5 persoane, a trecut frontiera de stat din Bulgaria în Grecia, fiind reţinut de autorităţile greceşti.
Prin Decizia penală nr. 1292 din 19 decembrie 2001 a Tribunalului Gorj, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Împotriva celor două hotărâri, definitive prin nerecurare, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare, în baza art. 410 alin. (1) partea I pct. 3 C. proc. pen., susţinând că inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală şi a solicitat astfel achitarea sa în baza art. 10 alin. (1) lit. a) şi art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.
Recursul în anulare este fondat.
Prin OUG nr. 105/2001 s-a încriminat numai intrarea sau ieşirea din ţară care se referă la teritoriul statului nostru şi vizează deci frontiera de stat a României.
Ulterior, şi anume prin art. 1 din OUG nr. 112/2001, s-a încriminat intrarea sau ieşirea dintr-un stat străin, prin trecerea ilegală a frontierei acestuia.
Prin urmare, la data de 1 iunie 2000 când inculpatul, cetăţean român, a trecut ilegal frontiera altui stat, această faptă nu era încriminată şi de legislaţia română, motiv pentru care se va admite recursul în anulare, se vor casa hotărârile atacate şi se va dispune achitarea inculpatului potrivit dispozitivului de mai jos.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 857 din 28 septembrie 2001 a Judecătoriei Novaci şi deciziei penale nr. 1292 din 19 decembrie 2001 a Tribunalului Gorj, privind pe inculpatul M.N.
Casează hotărârile atacate.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achită pe inculpatul M.N., pentru infracţiunea prevăzută de art. 70 din OUG nr. 105/2001.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1634/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1642/2004. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
