ICCJ. Decizia nr. 1632/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1632/2004
Dosar nr. 677/2004
Şedinţa publică din 24 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 376 din 3 decembrie 2003, Tribunalul Ialomiţa a condamnat pe inculpatul T.I. la 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi la 4 ani închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 C. pen.
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., inculpatul T.I. va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
S-a confiscat de la inculpatul T.I. o toporişcă, o geantă de voiaj, două cuţite, o pereche de pantofi, o pereche şosete, un maiou, o pungă din plastic, pantaloni trening, o bucată polizor.
S-a luat act că părţile vătămate F.I. şi N.P. nu se constituie părţi civile.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la 15.000.000 lei despăgubiri civile faţă de partea civilă O.V.
Pentru pronunţarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut următoarea stare de fapt:
În noaptea de 13 iulie 2003, inculpatul T.I. a sustras o bovină de la domiciliul părţii vătămate O.V. din comuna Sălcioara, judeţul Ialomiţa.
Ulterior, în noaptea de 19 iulie 2003 a dispărut o altă bovină din grajdul locuitoarei N.P. din comuna Axintele, satul Horia, judeţul Ialomiţa.
În ziua de 21 iulie 2003, martorul D.V., cioban la o stână, a sesizat organele de poliţie din comuna Axintele că a găsit o bovină legată de un stâlp de înaltă tensiune, care se afla într-un lan de floarea-soarelui.
Întrucât pe raza localităţilor Sălcioara şi Axintele din judeţul Ialomiţa au mai fost sustrase animale, organele de poliţie, împreună cu F.I., primarul comunei Sălcioara şi alţi cetăţeni au hotărât să facă o pândă, în care scop, în noaptea de 22 iulie 2003, în jurul orei 23,00, s-au deplasat la sola de floarea-soarelui, unde se afla legată bovina, poziţionându-se la circa 10 m de aceasta.
În jurul orei 23,30, în zonă au apărut inculpaţii T.I. şi D.T., care, potrivit înţelegerii prealabile s-au deplasat la bovina legată de stâlp, cu scopul de a o lua sau sacrifica.
Ajungând în apropierea persoanelor care făceau pânda, F.I. s-a ridicat brusc de la sol, somând cei doi inculpaţi să rămână pe loc.
În acest moment, inculpatul T.I., având în mână un topor l-a lovit pe F.I. la nivelul capului, în zona feţei, după care a fugit. F.I. s-a aruncat asupra inculpatului D.T., reuşind să-l imobilizeze.
Urmare a loviturii cu toporul primită de F.I., acesta a suferit vătămări ce au necesitat pentru vindecare 12-15 zile de îngrijiri medicale, rămânând cu deficit estetic permanent la faţă.
Prin Decizia penală nr. 35/ A din 22 ianuarie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul T.I., prin care se solicita reducerea pedepsei.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, invocând cazul prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitându-se redozarea pedepselor.
Recursul este nefondat.
Analizând actele şi lucrările de la dosar, se constată că atât prima instanţă, cât şi cea de apel au reţinut corect situaţia de fapt, confirmată de probele administrate în cauză, în raport cu care au stabilit o încadrarea juridică corectă, aplicând inculpatului pedepse corespunzătoare.
Se apreciază că pedepsele de 7 ani şi 6 luni şi, respectiv, 4 ani închisoare aplicate inculpatului T.I. sunt corect individualizate, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), printre care şi gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite, frecvenţa acestora, precum şi elementele care caracterizează persoana, în special faptul că este recidivist, suferind, în antecedente, alte două condamnări pentru infracţiuni de furt calificat.
Ca atare, în mod corect s-a apreciat că pedepsele aplicate inculpatului constituie un minimum necesar realizării scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, constatând neîndeplinită cerinţa motivului de recurs invocat, iar din examinarea din oficiu a hotărârilor atacate nerezultând alte temeiuri de casare, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.I., va deduce din pedeapsa de executat timpul arestării preventive şi îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.I. împotriva deciziei penale nr. 35/ A din 22 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 23 iulie 2003 la 24 martie 2004.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1631/2004. Penal. Art. 211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1634/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
