ICCJ. Decizia nr. 1732/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1732
Dosar nr.1619/2004
Şedinţa publică din 30 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, investită cu judecarea apelului, declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, împotriva sentinţei penale nr. 32 din 13 ianuarie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a procedat potrivit art. 3002 C. proc. pen. la verificarea, legalitatea şi temeinicia arestării preventive a inculpatului M.T.
Reţinând că inculpatul, recidivist, a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la tâlhărie prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) cu aplicarea art.13 C. pen. pentru care a fost condamnat în primă instanţă la 4 ani închisoare şi că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate, prin încheierea din 12 martie 2004 a menţinut starea de arest.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul care acriticat-o ca netemeinică şi nelegală. A cerut casarea încheierii şi revocarea măsurii arestării.
Recursul este nefondat.
La luarea măsurii arestării preventive au fost avute în vedere dispoziţiile art. 148 lit. f) şi h) C. proc. pen.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpatul a fost condamnat în anii 1999 şi 2001 la pedepse de 4 ani şi 6 luni, respectiv 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de stupefiante, că a fost dat în urmărire generală prin O.F. nr. 614401/2003 al I.P.J. Ilfov pentru că s-a sustras de la urmărirea penală.
Mai rezultă că inculpatul este cercetat penal în dosarul nr. 2507/2001 pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri oficiale şi fals privind identitatea.
Aceste date au fost avute în vedere de instanţa de apel, care a considerat justificat că temeiurile care au determinat luarea măsurii se menţin şi că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Aşa fiind urmează ca în temeiul art. 38515 pct.1 lit. b) C. proc. pen. recursul să fie respins ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art.192 alin. 2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.T. împotriva încheierii din 12 martie 2004aCurţii deApel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 700.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul cuvenit interpretului desemnat în cauză se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi30martie2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 171/2004. Penal. Conf.comp.. Stabilirea... | ICCJ. Decizia nr. 1783/2004. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
