ICCJ. Decizia nr. 1783/2004. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1783/2004
Dosar nr. 747/2004
Şedinţa publică din 31 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 3 din 3 februarie 2004, Curtea de Apel Bacău, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea penală formulată de petiţionarul pârât Ş.L., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmării penale, dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. 64/P/2003.
A fost menţinută rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale din dosarul nr. 64/P/2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petiţionarul, parte vătămată să plătească suma de 200.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 9 ianuarie 2004, petiţionarul Ş.L. a înregistrat la Curtea de Apel Bacău o plângere penală, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, privind pe notarul public I.A., dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 64/P/2003.
În motivarea plângerii petiţionarul a arătat că a solicitat tragerea la răspundere a notarului public I.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi fals intelectual, prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 2891 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
S-a mai reţinut că, în fapt, notarul public I.A., la data de 29 august 2002 a redactat şi autentificat contractul de vânzare – cumpărare, între petiţionar şi numitul B.D. în calitate de cumpărător, înscriind drept preţ al vânzării locuinţei, suma de 100.000.000 lei deşi petiţionarul a precizat drept preţ al vânzării în cererea adresată notarului, suma de 50.000.000 lei.
S-a mai arătat în motivarea plângerii că, acelaşi notar, cu rea-credinţă, nu a consemnat în actul de vânzare-cumpărare autentificat nici locul plăţii, deşi era obligată să facă acest lucru, iar prin trecerea altei sume drept preţ al vânzării, decât cel convenit de părţi, notarul public a abuzat de funcţia avută, falsificând astfel contractul de vânzare-cumpărare.
Pentru infracţiunile comise de notarul public I.A., petiţionarul s-a adresat cu plângere penală Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău acesta fiind nemulţumit deoarece, în loc să se dispună trimiterea în judecată a notarului public, s-a dat rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale în dosarul nr. 64/P/2003.
Împotriva acestei rezoluţii petiţionarul s-a adresat şi Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, dar şi acesta i-a comunicat că plângerea penală nu este fondată.
În acest context, petiţionarul s-a adresat instanţei, solicitând admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei şi trimiterea cauzei procurorului, în vederea începerii urmăririi penale.
A mai reţinut prima instanţă că, la data de 29 august 2002, notarul public I.A. a perfectat actul de vânzare – cumpărare a unui imobil, încheiat între petiţionarul Ş.L., în calitate de vânzător şi numitul B.D., în calitate de cumpărător, indicându-se în contract drept preţ al vânzării, suma de 100.000.000 lei.
S-a mai arătat că într-adevăr, în cererea adresată notarului public, s-a indicat de părţi, drept preţ al vânzării suma de 50.000.000 lei, dar notarul le-a indicat părţilor că preţul este neserios şi că în acest fel se caută să se eludeze achitarea taxelor de timbru.
Actul de vânzare cumpărare din 29 august 2003 a fost semnat de vânzător şi cumpărător, fără obiecţiuni.
În acest context, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dat o rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale la data de 17 iunie 2003, în dosarul nr. 64/P/2003.
Plângerea formulată de petiţionar împotriva acestei rezoluţii a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, la data de 25 iulie 2003.
S-a mai reţinut că şi împotriva acestei rezoluţii, petiţionarul a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, care a fost respinsă, conform adresei nr. 52645/2299/ A din 23 decembrie 2003.
Prima instanţă a apreciat că toate probele de la dosar, infirmă susţinerile petiţionarului, parte vătămată, iar rezoluţiile de neîncepere a urmăririi penale sunt corect dispuse, motiv pentru care au fost menţinute.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petiţionarul Ş.L. criticând-o în sensul că, instanţa nu a ţinut seama de nici una din probele invocate de el în apărare, respectiv:
- declaraţia numitului T.C. zis N., care a arătat că la data autentificării contractului de vânzare-cumpărare nu s-a achitat nici un preţ, deşi notara publică a consemnat că vânzătorul ar fi încasat integral acest preţ;
- întâmpinarea numitului B.D. care a chemat în garanţie pe T.C. pentru a fi obligat în solidar cu petiţionarul la plata contravalorii locuinţei dacă se va anula contractul de vânzare – cumpărare.
Petiţionarul a mai susţinut că toate aceste acte au confirmat că el a garantat un împrumut făcut între T.C. şi B.D. cu locuinţa lui şi în consecinţă, el nu a înţeles să-şi vândă singura locuinţă la nici unul dintre cele două preţuri consemnate, respectiv 50.000.000 lei din cererea de vânzare şi 100 milioane lei menţionat în actul autentic.
Petiţionarul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi pe fond desfiinţarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 64/P/2003 şi trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale împotriva notarului public I.A.
Recursul declarat nu este fondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că la data de 29 august 2002 a fost încheiat în formă autentică, cu respectarea tuturor condiţiilor, contractul de vânzare cumpărare a unui imobil din Piatra Neamţ, str. George Coşbuc, între Ş.L., în calitate de vânzător şi B.D. şi B.M., în calitate de cumpărători.
Se mai reţine că înainte de încheierea acestui contract, părţile au citit conţinutul lui, au fost de acord cu clauzele înscrise şi preţul menţionat şi l-au semnat fără a avea obiecţiuni.
Susţinerile petiţionarului, în sensul că în cauză ar fi vorba despre un contract simulat, deoarece contractul de vânzare cumpărare a fost încheiat pentru a garanta un împrumut, contractul de împrumut fiind încheiat între martorul T.C. şi B.D., este lipsit de suport probator.
Verificând actele dosarului, se constată că în afara contractului de vânzare cumpărare încheiat în formă autentică, nu există un act simulat încheiat cu respectarea dispoziţiilor art. 1175 C. civ., pentru a demonstra că în cauză este vorba despre simulaţie, astfel că proba cu martori pentru a dovedi această împrejurare, nu are relevanţă în cauză.
Pe cale de consecinţă, se apreciază că în mod corect, prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public I.A., soluţie menţinută şi de prima instanţă, deoarece susţinerile petiţionarului nu au fost dovedite, urmând ca recursul declarat de acesta să fie respins, ca nefondat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de petiţionarul Ş.L. să fie respins ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează ca recurentul petiţionar să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul Ş.L. împotriva sentinţei penale nr. 3 din 3 februarie 2004 a Curţii de Apel Bacău.
Obligă pe recurentul petiţionar la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1732/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 179/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
