ICCJ. Decizia nr. 1822/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1822
Dosar nr.776/2004
Şedinţa publică din 1 aprilie 200.
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.1237 din15 decembrie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală a respins ca nefondată cererea formulată de condamnatul M.I. prin care a solicitat întreruperea executării pedepsei de 10 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentinţa nr.179 din24 februarie 2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, rămasă definitivă prin neapelare la 1 aprilie 2003.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că motivele invocate de petent, respectiv că soţia în vârstă de 43 de ani este grav bolnavă şi se confruntă cu mari probleme întrucât fiul său este consumator de droguri, nu se încadrează în prevederile art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 38 din 23 ianuarie 2004 a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat , însuşindu-şi argumentaţia instanţei de fond.
Împotriva menţionatelor hotărâri, condamnatul a declarat recurs, lăsând la aprecierea instanţei soluţionarea acestuia.
Recursul nu este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen. , executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă „când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează".
Din referatul de anchetă socială efectuat la domiciliul condamnatului, a rezultat că soţia sa împreună cu cei doi copii locuiesc într-un apartament proprietate personală, soţia nu lucrează, fiind bolnavă, iar fiul său este consumator de droguri, avânddatorii la întreţinere şi la energie electrică.
Pe baza datelor menţionate,instanţele au concluzionat just că, situaţia în care se află familia condamnatului, deşi grea, nu constituieo împrejurarea specială, în sensul predeverilor legale şi care să fie influenţată de executarea pedepsei de către condamnat, deoarece ea nu are un caracter temporar, iar prin întreruperea executării pedepsei condamnatului, nu s-ar putea ameliora.
Ca atare, pentru considerentele expuse, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a se respinge recursul declarat de condamnat, ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat,recursul declarat decondamnatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 38 din 23 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din caresuma de 200.000 lei, reprezentând onorariu pentru apărarea din oficiu , se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 1 aprilie2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1812/2004. Penal. Art.197 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 186/2004. Penal → |
|---|
