ICCJ. Decizia nr. 1911/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1911/2004
Dosar nr. 1051/2004
Şedinţa publică din 7 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 231 din 8 octombrie 2003, Tribunalul Hunedoara l-a condamnat pe inculpatul M.G., în baza art. 174 C. pen., la 12 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
Inculpatul a fost obligat la 20.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă P.M.
A fost dedusă prevenţia de la 24 ianuarie 2003 la 8 octombrie 2003 şi s-a dispus menţinerea măsurii arestării preventive.
Inculpatul a mai fost obligat la 13.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că începând cu luna februarie 2002, inculpatul M.G. a intrat în relaţii de concubinaj cu victima O.L.M.
Iniţial şi până în luna martie 2002 cei doi au locuit la mama victimei, iar apoi la bunica acesteia în localitatea Barbura, respectiv la numita P.M.
Relaţiile dintre concubini erau marcate de certuri şi bătăi aplicate de inculpat victimei, urmate de împăcări.
În noaptea de Revelion, 31 decembrie 2002, concubinii au organizat petrecerea la locuinţa şi împreună cu martora P.M., aflându-se în altă cameră şi concubinul acesteia din urmă, respectiv R.V.
Între inculpat şi victimă s-a iscat o ceartă degenerată în acte de violenţă comise de M.G., care a lovit-o cu pumnii şi picioarele pe O.L.M. până ce aceasta a ajuns în stare de inconştienţă.
Bătaia a fost administrată de inculpat în prezenţa martorei P.M., în vârstă de 79 ani, care a declarat că nu a mai văzut un bărbat care să lovească o femeie aşa de tare şi de mult.
În dimineaţa de 1 ianuarie 2003, constatând că victima nu îşi revine, P.M. a solicitat salvarea, aceasta fiind transportată iniţial la Spitalul Deva şi în aceeaşi zi, la Spitalul Timişoara, în stare de comă, unde la data de 8 ianuarie 2003 a decedat.
Din concluziile Raportului medico-legal al I.M.L. Timişoara rezultă că moartea numitei O.L.M. a fost violentă şi s-a datorat hematomului subdural de emisfer stâng, dilacerării şi contuziilor cerebrale în cadrul unui politraumatism, soldat cu traumatism craniocerebral şi toracic (fractură costală).
Inculpatul a recunoscut că a aplicat 2-3 palme victimei.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în sensul greşitei condamnări, solicitând achitarea şi, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 31 din 5 februarie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelul inculpatului ca nefondat, constatând, pe de o parte, că probele administrate susţin vinovăţia acestuia în săvârşirea infracţiunii iar, pe de altă parte, că încadrarea juridică este cea legală.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpat, solicitând, prin apărătorul desemnat din oficiu, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen. şi o nouă individualizare a pedepsei, iar personal, în scris şi oral, efectuarea unei noi expertize medico-legale pentru lămurirea contradicţiei între foaia de observaţie clinică de la Spitalul Deva, în care se consemnează traumatism craniocerebral acut închis şi foaia de observaţie de la Spitalul Timişoara, în care se indică traumatism craniocerebral deschis, rezultând că T.C.C. – deschis s-a produs pe timpul transportului de la Deva la Timişoara, nefiind, astfel, vinovat de moartea victimei.
Verificând hotărârea atacată pe baza materialului de la dosar, Înalta Curte constată că recursul, motivat şi susţinut pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 18 C. proc. pen., nu este fondat.
Situaţia de fapt a fost temeinic stabilită, fiind susţinută de mijloacele de probă legal administrate.
Mama victimei, martora N.E., confirmă că în cele două luni cât fiica sa şi inculpatul au locuit la ea, acesta din urmă încheia certurile cu victima cu aplicarea unor bătăi, lovind-o cu pumnii şi picioarele în stomac şi peste cap.
Martora P.M. precizează că cearta dintre cei doi s-a iscat din refuzul victimei de a servi tobă şi după ce a lovit-o cu pumnii şi picioarele, aducând-o în stare de inconştienţă, când l-a rugat să o ajute să o pună în pat, inculpatul a luat-o pe victimă de îmbrăcămintea din spate şi a trântit-o în pat, după care a sărit peste ea şi a lovit-o, în acea stare, cu picioarele.
Victima nu mai făcea nici o mişcare şi nu mai zicea nimic, apărând o scurgere de sânge din zona capului.
Aceste acte de violenţă de mare intensitate, sunt cele care au produs, conform raportului medico-legal de autopsie, hematomul subdural şi dilacerarea cerebrală şi care astfel, se constituie în cauza decesului.
Critica făcută de inculpat, raportului medico-legal şi nestabiliri împrejurărilor producerii traumatismului craniocerebral acut deschis, de care acesta pretinde că nu este responsabil, este neîntemeiată.
Pe de o parte, este cert că victima a suferit un T.C.C. deschis în timpul violenţelor comise de inculpat şi aceasta rezultă fără echivoc din declaraţia martorei P.M., care a constatat că celei agresate îi curgea sânge din cap.
Pe de altă parte, la Spitalul Deva nu s-a întocmit foaie de observaţie ci doar o notă manuscris cu parafa medicului prin care se indică diagnosticul care determină trimiterea la Spitalul Timişoara, respectiv T.C.C. închis, intoxicaţie medicamentoasă voluntară, comă.
Plaga frontală identificată este minoră, aşa cum este calificată de medicul legist şi constă într-o excoriaţie liniară de aproximativ 0,3 cm.
Sunt însă numeroase alte leziuni închise, observabile la examenul extern al cadavrului şi, în special, în regiunile periorbitale, lateromentonier dreapta, antebraţ drept, coapsa şi gamba dreaptă, echimozate brun violaceu.
Aşa fiind, nu există nici o îndoială că victima, urmare violenţelor comise de inculpat, a suferit traumatism craniocerebral şi toracic (o fractură costală), fiind adusă în comă la Spitalul Deva şi în aceeaşi stare a fost trimisă la Spitalul Timişoara.
Fapta, astfel săvârşită şi cu urmarea decesului victimei întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor, inculpatul prevăzând că, aplicând lovituri cu pumnii şi picioarele în principal în zona capului victimei, cu mare intensitate, demonstrată de constatările medico-legale, ar putea produce moartea acesteia, pe care, chiar dacă nu a urmărit-o, cel puţin a acceptat-o.
O astfel de atitudine subiectivă corespunde formei de vinovăţie a intenţiei, încât este neîntemeiată cererea apărătorului de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., că deci îi corespunde vinovăţia sub forma praeterintenţiei.
Întrucât nu se constată în cauză nici existenţa vreunuia dintre cazurile de casare care conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu, recursul inculpatului urmează să fie respins ca nefondat.
Din pedeapsa aplicată, se va scade timpul arestării preventive de la 24 ianuarie 2003 la 7 aprilie 2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.G. împotriva deciziei penale nr. 31/ A din 5 februarie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Deduce din pedeapsă, timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 24 ianuarie 2003 la 7 aprilie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 186/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1912/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
