ICCJ. Decizia nr. 1912/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1912/2004
Dosar nr. 1302/2004
Şedinţa publică din 7 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 356/ S din 21 august 2003, Tribunalul Braşov a condamnat pe inculpata N.L. la 20 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. a), c) şi d) C. pen.
Inculpata N.L. trăia în concubinaj cu martorul M.I.A., de 7 ani, împreună având o fetiţă în vârstă de 3 ani, toţi locuind în imobilul din localitatea Vulcan, judeţul Braşov, inculpata având din relaţii anterioare doi copii încredinţaţi spre creştere şi educare unui cămin de copii.
Relaţiile de concubinaj erau permanent tensionate, periodic existând certuri urmate de bătăi.
În noiembrie 2002, inculpata fiind însărcinată a ascuns acest lucru, chiar şi atunci când sarcina a devenit evidentă ea constant a negat acest fapt, faţă de concubinul său şi martora B.V., mama sa.
La data de 5 iulie 2003, în jurul orei 22,00 când s-au declanşat durerile naşterii, aceasta în timp ce concubinul ei se culcase, a ieşit din locuinţă şi s-a dus în grajd, unde la scurt timp a dat naştere unui făt de sex masculin, născut viu.
Copilul nou-năsut a ţipat de câteva ori, fiind auzit de concubinul inculpatei, care s-a deplasat în grajd pentru a vedea ce se întâmplă. Aici găsind-o pe inculpată în momentul în care îl strangula cu mâinile pe noul născut, în timp ce acesta, continua să ţipe iar apoi l-a izbit în mod repetat cu capul de ciment.
Văzând ce se petrece martorul i-a spus să se ducă la postul de poliţie, inculpata ameninţând că se omoară şi ea dacă o denunţă, martorul spunându-i atunci că o va anunţa pe mama ei.
Concubinul inculpatei martorul M.I.A. s-a deplasat la postul de poliţie din comună, unde a fost solicitată şi intervenţia medicului de ambulanţă. Până la sosirea lor, inculpata a pus corpul noului născut într-o pungă de plastic, pe care a aruncat-o în cameră. A tăiat restul cordonului ombilical cu un cuţit, s-a schimbat de haine şi-a făcut toaleta intimă.
Din cuprinsul raportului de constatare medico-legală nr. 217/AUT din 7 iulie 2003 a Serviciului Medico-Legal Braşov rezultă că moartea noului născut a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei meningee difuze consecutive unui traumatism cranio-cerebral.
Împotriva sentinţei a declarat apel în termen legal inculpata care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. a), c) şi d) C. pen., în infracţiunea de pruncucidere prevăzută de art. 177 C. pen., iar în subsidiar a cerut reducerea pedepsei prin reţinerea circumstanţelor atenuante personale.
Curtea de Apel Braşov, secţia penală, prin Decizia nr. 19/ Ap din 21 ianuarie 2004, a admis apelul declarat de inculpata N.L., a desfiinţat în parte sentinţa atacată şi a redus pedeapsa aplicată de la 20 ani închisoare la 10 ani închisoare prin aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (2) C. pen., a menţinut starea de arest a inculpatei şi a dedus în continuare din pedeapsă timpul arestării preventive la zi.
Împotriva deciziei Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a declarat recurs, motivul constituindu-l greşita individualizare a pedepsei.
Examinând hotărârea atacată în raport de cazul de recurs prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. pen., Curtea constată în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins.
În acest sens, funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a pedepsei, luându-se în considerare şi persoana căreia îi este destinată pentru a fi ajutată să se schimbe, să se adapteze condiţiilor socio-etice impuse de societate.
În acest context, este relevant pentru cunoaşterea făptuitorului, comportarea sa în familie şi societate, nivelul de pregătire, vârsta, antecedentele penale şi atitudinea sa în raport cu fapta comisă.
Revenind la cauză, se constată că la modificarea pedepsei, în sensul reducerii ei, instanţa de control judiciar, a avut în vedere, în mod corect, pe lângă criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi datele ce caracterizează persoana inculpatei, cu un discernământ diminuat atât datorită bolii de care suferă, oligofrenie gradul I cu intelect la limită şi instabilitate psihică, dar cu o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal, lipsa antecedentelor penale, circumstanţe atenuante reţinute în favoarea inculpatei.
Pentru considerentele arătate, având în vedere că nu se identifică existenţa unor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează să se constate că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov este nefondat şi a fi respins ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei penale nr. 19/ Ap din 21 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Braşov, privind pe inculpata N.L.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatei de la 10 iulie 2003 la 7 aprilie 2004.
Onorariul de avocat în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1911/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1916/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
