ICCJ. Decizia nr. 186/2004. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.186.
Dosar nr.1819/2004
Şedinţa publică din 5 aprilie 2004
Asuăra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 326/P din 2 aprilie 2004, la Curtea de Apel Tg. Mureş, inculpatul P.D., a recuzat o parte din judecătorii Curţii de Apel Târgu Mureş, cu motivarea că aceştia sunt incompatibili de a mai soluţiona cauza pentru care este trimis în judecată deoarece, anterior, participând la judecarea unor recursuri pe care le-a declarat împotriva unor încheieri, fie de menţinere, fie de revocare a măsurii arestării preventive s-au exprimat anticipat, asupra vinovăţiei sale în legătură cu faptele pentru care a fost trimis în judecată, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 47 alin. (2) C. proc. pen.
Curtea de Apel Târgu Mureş, prin încheierea din 2 aprilie 2004 a respins, ca nefondată cererea de recuzare formulată de inculpat, cu motivarea că în cauză nu sunt dovezi din care să rezulte că numiţii judecători, participând la soluţionarea unor recursuri prin care s-a solicitat fie revocarea, fie menţinerea măsurii arestării preventive, care au un obiect limitat, şi anume luarea unor măsuri care nu privesc fondul cauzei şi deci nici vinovăţia ori nevinovăţia sa, şi care nu au făcut afirmaţii în acest sens, nu au devenit incompatibili de a mai participa, în continuare la judecată.
În acest sens, în motivarea încheierii, instanţa de apel a făcut referiri ample atât la actele normative internaţionale cât şi la practica judiciară a Curţii Europene, din care rezultă că „simplul fapt că un judecător a luat deciziii premergătoare procesului nu justifică temerile privind imparţialitatea acestuia, astfel că, în condiţiile inexistenţei unor circumstanţeparticulare care să conducă la o concluzie diferită, cererea de recuzare formulată este nefondată prin prisma acestui aspect".
Împotriva încheierii pronunţată de curtea de apel, a declarat recurs inculpatul, pe care a criticat-o ca fiind nelegală, cu motivarea că din moment ce numiţii judecători au participat la soluţionarea unor cereri privind cauza în care este judecat, aceştia şi-au exprimatun punct de vedere care vizează vinovăţia ori nevinovăţia sa şi prin urmare au devenit incompatibili de a mai participa la judecată, existând temeiuri serioase că ei ar putea fi, în continuare, imparţiali.
În final, s-a cerut casarea încheierii atacată cu recurs, admiterea cererii de recuzare în sensul constatării incompatibilităţii judecătorilor a căror recuzare o solicită.
Recursul declarat de inculpat este nefondat.
Pentru ca, un judecător să devină incompatibil şi deci să nu mai poată participa la judecata unei cauze se cere ca acesta, să se fi spronunţat anterior, asupra vinovăţiei ori nevinovăţiei unei persoane.
Faptul că un judecător participă, în cursul judecăţii, la soluţionarea unor aspecte legate de cauză impuse de lege, dar care nu privesc fondul acesteia, exprimarea unui punct de vedere ce priveşte exclusiv acele aspecte nu echivalează cu o pronunţare anticipată, asupra vinovăţiei ori nevinovăţiei persoanei pe care urmează să o judece.
Pentru a opera cazul de incompatibilitate invocat este necesar ca judecătorul să se fi exprimat explicit asupra vinovăţiei ori nevinovăţiei în legătură cu cauza dedusă judecăţii şi nu să se deducă din activităţi care sunt impuse de lege pentru soluţionare, şi a căror judecată, judecătorul nu o poate refuza.
Faptul că judecătorii a căror recuzare se cere au participat la judecata unor cereri ori recursuri legate de starea de arest a inculpatului, ocazie cu care au motivat soluţia pronunţată în limitele prevăzute de lege, nu echivalează cu o pronunţare anticipată asupra vinovăţiei şi prin urmare nu poate constitui temei de recuzare.
În consecinţă, neexistând dovezi care să justifice incompatibilitatea judecătorilor a căror recuzare se cere, urmează a se constata că recursul declarat de inculpat este nefondat şi a fi respins ca atare, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.D. împotriva încheierii nr.186 din 2 aprilie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Tg.Mureş, în dosarul nr.326/2004.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 400.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1822/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1911/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs → |
|---|
