ICCJ. Decizia nr. 2184/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2184/2004
Dosar nr. 1145/2004
Şedinţa publică din 22 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 23 din 12 ianuarie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I–a penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 137 din 30 noiembrie 2000 a Tribunalului Giurgiu formulată de condamnatul V.G., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a apreciat că motivul invocat de condamnat nu se încadrează în dispoziţiile art. 453 lit. c) C. proc. pen., din referatul de anchetă socială efectuat la domiciliul condamnatului rezultând că familia acestuia este formată din trei persoane (mama sa, în vârstă de 51 ani, casnică, sora sa, în vârstă de 27 ani, casnică şi văduvă şi o nepoată în vârstă de 6 ani), care locuiesc într-o casă formată din trei camere şi dependinţe, mobilate modest, şi realizează venituri mici din munci agricole, ocazionale, la diverşi cetăţeni din comună.
Această situaţie a fost apreciată de instanţă ca fiind o situaţie grea, dar nu este o situaţie specială, întrucât nu are un caracter provizoriu şi nu este influenţată de executarea pedepsei de către condamnat în sensul agravării ei.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel condamnatul V.G., care a învederat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen., privind întreruperea executării pedepsei, întrucât familia sa are o situaţie foarte grea, mama sa fiind văduvă, sora sa are în îngrijire un copil minor, iar casa în care locuiesc este într-o avansată stare de degradare.
Prin Decizia penală nr. 118 din 18 februarie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I–a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de prima instanţă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs condamnatul V.G., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, rejudecând, admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei pentru motivele familiale susţinute şi la instanţele anterioare.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată următoarele:
Motivele invocate de recurentul condamnat în cererea sa nu se încadrează în cerinţele impuse de dispoziţiile art. 453 lit. c) C. proc. pen., în sensul că nu constituie împrejurări speciale din cauza cărora executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat sau familie.
Faţă de aceste considerente, urmează ca, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins, ca nefondat, recursul declarat de condamnat.
În baza dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen., va fi obligat recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul V.G. împotriva deciziei penale nr. 118 din 18 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 aprilie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 2166/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2185/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs → |
---|