ICCJ. Decizia nr. 2297/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2297/2004
Dosar nr. 1213/2004
Şedinţa publică din 28 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1292 din 18 februarie 2003, Tribunalul Bucureşti a condamnat pe inculpata U.F. la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen.
A menţinut starea de arest a inculpatei şi a computat prevenţia de la 18 ianuarie 2003 la zi.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 şi art. 118 lit. a) C. pen. a dispus confiscarea cantităţii de 0,96 gr heroină şi a obligat pe inculpată la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că la 17 ianuarie 2003, organele de poliţie de la secţia 10 poliţie din Bucureşti au fost încunoştinţate că în apartamentul nr. 43 din de pe str. Vedea, sect.5 Bucureşti se vând droguri.
În consecinţă au intrat în apartament, moment în care au observat că inculpata U.F. încerca să ascundă în scutecele unui copil mic un portofel în care organele de poliţie au găsit 15 pliculeţe conţinând granule de substanţă maronie.
Inculpata a declarat atunci organelor de poliţie că pliculeţele conţin heroină pe care a procurat-o pentru o persoană care se droghează.
Potrivit concluziilor raportului de constatare tehnico-ştiinţifică cele 15 plicuri de substanţă ridicate de la inculpată conţineau în total 11, 69 gr heroină, drog de mare risc.
Prin Decizia penală nr. 102 din 11 februarie 2004, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondat, apelul inculpatei care a susţinut că fapta ei nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii, deoarece a deţinut drogurile fără intenţia de a le comercializa.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpata care susţine că hotărârile sunt greşite, întrucât fapta ei nu întruneşte elementele infracţiunii, motiv de casare prevăzut de art. 3859 pct. 2 C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 între acţiunile care definesc latura obiectivă a infracţiunii de trafic de droguri, alături de cultivare, producere, fabricare, cumpărare, vânzare, etc., intră şi deţinerea fără drept a acestor substanţe în alt scop decât acela de consum propriu.
Or, în cauză s-a stabilit cu certitudine că inculpata a deţinut cantitatea de droguri cu care a fost surprinsă asupra ei şi care neîndoielnic urma a fi distribuită unor consumatori. În acest sens sunt declaraţiile martorilor care au declarat lucrătorilor de poliţie că în apartamentul în care a fost găsită inculpata se vindeau droguri.
Aşa fiind, în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, având în vedere că drogurile ce fac obiectul infracţiunii erau de mare risc.
Prin urmare, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul, va computa prevenţia şi o va obliga pe inculpată la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata U.F. împotriva deciziei penale nr. 102 din 11 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul arestării preventive de la 18 ianuarie 2003 la 28 aprilie 2004.
Obligă recurenta inculpată să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2294/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2298/2004. Penal. Art.20, 174 c.pen. Recurs → |
|---|
