ICCJ. Decizia nr. 2301/2004. Penal. Art.215 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2301/2004
Dosar nr. 5275/2002
Şedinţa publică din 28 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 88 din 27 mai 2002 a Tribunalului Neamţ, a fost condamnat inculpatul S.I. după cum urmează:
- 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 257 C. pen.;
- 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen.;
- 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi s-a computat din pedeapsă perioada arestării preventive de la 28 decembrie 2001 la 9 ianuarie 2002.
În temeiul art. 346 C. proc. pen., s-a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de S.C. M.T.P. SRL Comăneşti, dispunându-se restituirea către aceasta a cantităţii de 1351 kg bronz laminat.
În temeiul art. 257 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 5.000.000 lei, iar conform art. 445 C. proc. pen., au fost anulate factura fiscală şi avizul de însoţire a mărfii, ambele întocmite la 21 decembrie 2001.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Inculpatul S.I., împuternicit în luna iulie 2001 de administratorul SC O.C. SRL Piatra Neamţ, a încheiat un contract de vânzare cumpărare cu S.C. M.C. S.A. de la care a achiziţionat o semănătoare în valoare de 77.646.310 lei pentru care a achitat suma de 10.000.000 lei. Pentru diferenţa de preţ, părţile contractante au stabilit ca inculpatul să aducă în termen de 30 de zile mărfuri în compensare.
Deşi nu şi-a onorat obligaţia contractuală asumată, inculpatul a revândut utilajul agricol unei asociaţii familiale din Brăila de la care a primit 78.646.310 lei.
În luna decembrie 2001, inculpatul a discutat cu H.P., asociat al S.C. M.T.P. Comăneşti vânzarea unei cantităţi de bronz laminat către S.C. M.C. SA.
Pentru facilitarea operaţiei comerciale inculpatul a solicitat suma de 30.000.000 lei, cu care H.P. a fost de acord.
Întrucât inculpatul nu achitase societăţii M.C. preţul integral pentru utilajul achiziţionat, directorul comercial al acestei societăţi a acceptat oferta de vânzare a bronzului laminat, având reprezentarea că marfa aparţine inculpatului.
La 21 decembrie 2001, barele de bronz au fost livrate de SC M.T.P. Comăneşti către SC M.C.
Inculpatul S.I. a cerut conducerii SC M.T.P., prin delegatul acestei societăţi G.D., suma de 5.000.000 lei pentru a interveni pe lângă directorul comercial al S.C. M.C. şi a-l determina pe acesta să plătească 165.000 lei pe kilogramul de bronz considerat un preţ convenabil pentru SC M.T.P. Comăneşti.
Inculpatul a primit astfel 5.000.000 lei de la G.D. căruia i-a solicitat să aplice ştampila SC M.T.P. Comăneşti şi să semneze la rubrica furnizor pe primul exemplar al avizului de însoţire a mărfii, motivând că diferenţele rezultate la cântărire impun întocmirea unui nou aviz.
Profitând de ignoranţa delegatului G.D., fără ştirea acestuia, inculpatul a completat avizul de însoţire al mărfii trecând la rubrica cumpărător SC O. SRL Piatra Neamţ, creând aparenţa că aceasta este proprietara bronzului laminat. Falsificând astfel documentul de proprietate al mărfii, inculpatul a emis factura fiscală prin care livra din partea SC O. SRL Piatra Neamţ cantitatea de 1351 kg bronz laminat la preţul de 71.000 lei/kg. către SC M.C. care a recepţionat marfa cu nota nr. 410903/2001.
În acest mod societatea comercială SC M.T.P. Comăneşti s-a văzut înlăturată de la încasarea preţului la care era îndreptăţită pentru livrarea mărfii care-i aparţinea.
Prin Decizia penală nr. 352 din 31 octombrie 2002, Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondat apelul inculpatului care în final a cerut aplicarea unei pedepse mai uşoare.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul criticând hotărârile pronunţate pentru faptul că instanţele nu s-ar fi pronunţat asupra unei cereri esenţiale de natură să garanteze soluţionarea justă a procesului, iar pe de altă parte, pentru lipsa unor elemente esenţiale ale infracţiunilor pentru care a fost condamnat, motive de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10 şi 12 C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Instanţele au stabilit pe deplin situaţia de fapt în acord cu probele administrate care dovedesc activitatea infracţională a inculpatului.
În acest sens sunt declaraţiile lui H.P., reprezentantul părţii civile, care se coroborează cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză şi cu actele care au făcut obiectul acţiunilor inculpatului, cum sunt factura fiscală, nota de recepţie, avizul însoţitor.
Faptul că un martor propus de inculpat n-a fost ascultat de instanţa de fond nu reprezintă nepronunţarea asupra unei cereri esenţiale a inculpatului de care să depindă soluţionarea cauzei. Instanţa a administrat suficiente probe care formează convingerea neechivocă că inculpatul a comis infracţiunile pentru care a fost condamnat.
Neutilizarea textului cu poligraful, de asemenea, nu este o omisiune echivalentă cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10, deoarece în procedura penală română utilizarea unei astfel de testări nu este obligatorie.
Încadrarea juridică dată faptelor este legală şi temeinică fiind pe deplin motivată în hotărârile atacate. Sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost condamnat pentru motivele arătate.
Prin urmare, văzând şi prevederile art. 3859 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul inculpatului pe care-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 352 din 31 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bacău.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2298/2004. Penal. Art.20, 174 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2311/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs → |
|---|
