ICCJ. Decizia nr. 2294/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2294/2004
Dosar nr. 1328/2004
Şedinţa publică din 28 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1128 din 9 decembrie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpatul D.N. la 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 9.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă E.M.I.
Pentru pronunţarea hotărârii, prima instanţă a reţinut următoarea stare de fapt:
În noaptea de 20 august 2001, partea vătămată E.M.I. se afla pe terasa B.H. din Complexul Studenţesc Regie, Bucureşti, împreună cu vărul său E.T.
În urma unei altercaţii ce a avut loc pe ringul de dans, inculpatul D.N., care se afla la local cu prietena sa şi sora acesteia, a lovit pe E.T., răsturnând o masă şi o bancă asupra acestuia.
În altercaţie E.T. a fost lovit şi de D.G., prietena inculpatului şi sora acesteia D.G.
La ieşire din incinta barului, inculpatul D.N. s-a întâlnit cu partea vătămată E.M., pe care a lovit-o cu pumnul în faţă, doborând-o pe trotuar. Inculpatul a continuat să lovească partea vătămată, aplecându-se asupra sa şi smulgându-i, de la gât, lănţişorul din aur şi brăţara din aur de la mână, după care a părăsit localul, împreună cu persoanele care îl însoţeau.
Prin Decizia penală nr. 29/ A din 22 ianuarie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, care a solicitat reducerea pedepsei, instanţa de control judiciar apreciind că nu este cazul redozării ei, fiind respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei decizii penale, inculpatul a declarat recurs, reiterând aceeaşi cerere de a i se reduce pedeapsa aplicată, fiind singurul întreţinător al familiei, aceeaşi cerere fiind formulată şi de apărătorul său.
Recursul este nefondat.
Analizând actele şi lucrările de la dosar, se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt, confirmată de probele administrate în cauză şi au încadrat faptele comise de inculpat în textele de lege corespunzătoare, pedeapsa aplicată fiind just individualizată.
Ambele instanţe au făcut o corectă şi justă apreciere a pericolului social a faptelor şi împrejurărilor în care ele au fost comise, gravitatea acestora şi persoana inculpatului, care în antecedente a mai fost condamnat, cu tendinţe de agresivitate, fără ocupaţie, stabilindu-se o pedeapsă corect individualizată, în limitele prevăzute de lege şi cu respectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Faţă de circumstanţele respective, pedeapsa nu poate fi apreciată ca severă, încât executarea ei se impune cu necesitate, pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Pentru considerentele arătate, având în vedere că, verificând Decizia atacată în raport şi cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. şi nefiind identificate existenţa altor motive, care analizate din oficiu, să ducă la casare, se va constata că recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive, acesta fiind obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.N. împotriva deciziei penale nr. 1812 din 2 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 18 decembrie 2002 la 28 aprilie 2004.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2284/2004. Penal. Recuzare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2297/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
