ICCJ. Decizia nr. 2284/2004. Penal. Recuzare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2284/2004
Dosar nr. 2233/2004
Şedinţa din 28 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă nr. 13 din 31 martie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul penal nr. 5964/2003, în temeiul art. 52 C. proc. pen., s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de recuzare a procurorilor de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj formulată de petiţionarul C.B.V.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 400.000 lei, din care 200.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.
S-a reţinut că petiţionarul C.B.V. are calitatea procesuală de inculpat în dosarul penal nr. 2248/2003 al Judecătoriei Cluj Napoca, fiind trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj prevăzută de art. 239 alin. (1) şi alin. ultim C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Prin încheierea penală nr. 152 din 3 martie 2004 a Tribunalului Cluj a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 52 alin. (5) C. proc. pen., a fost respinsă cererea de recuzare a tuturor judecătorilor de la Judecătoria Cluj Napoca.
Prin Decizia penală nr. 177 din 18 martie 2004, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondat, recursul declarat de petentul C.B.V. împotriva încheierii nr. 152 din 3 martie 2004 a Tribunalului Cluj.
La data de 18 martie 2004, petentul a promovat o cerere de recuzare a procurorului F.M. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, precum şi a tuturor procurorilor de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, şi o altă cerere de recuzare a procurorilor de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, cele două cauze fiind conexate în temeiul art. 34 lit. d) C. proc. pen. şi făcând obiectul dosarului penal nr. 5964/2004 al Curţii de Apel Cluj.
În motivarea cererii de recuzare, petiţionarul a arătat că i-au fost înregistrate şi supravegheate în mod nelegal convorbirile telefonice în cursul anului 2001, că procurorii I. şi D. i-au solicitat să-şi retragă o plângere depusă la Parchetul General, avertizându-l că, în caz de refuz, i se va întocmi un alt dosar penal, că procurorii au influenţat declaraţiile martorilor, că i s-a emis un mandat de percheziţie domiciliară în mod nejustificat; în dosarul având ca obiect infracţiunea de ultraj, nu i-au fost audiaţi martorii şi nu s-au depus toate actele efectuate, dar nu a formulat cerere de recuzare în faza de urmărire penală, deoarece nu a avut probe pentru a dovedi influenţa personală a procurorului F.M. în efectuarea cercetărilor penale.
Instanţa de fond a constatat că cererea de recuzare formulată este inadmisibilă şi a respins-o ca atare.
Petentul nu a formulat cererea de recuzare în timpul urmăririi penale, acceptând, implicit, că această fază a procesului penal s-a desfăşurat în mod corespunzător.
Pe de altă parte, inculpatul nu a indicat motivele recuzării fiecărui procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, limitându-se la a preciza că sunt colegii procurorului F.M. şi acesta ar avea influenţă asupra tuturor celorlalţi.
Împotriva acestei încheieri de şedinţă, a declarat recurs petiţionarul C.B.V., fără a preciza motivele de casare.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este întemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 51 C. proc. pen., recuzarea se solicită de îndată ce partea a aflat despre existenţa cazului de incompatibilitate.
Or, petentul C.B.V. nu a solicitat recuzarea procurorului F.M. în timp urmăririi penale deşi criticile formulate de acesta se referă numai la actele efectuate de procuror în timpul instrumentării dosarului având ca obiect infracţiunea de ultraj.
Pe de altă parte, recuzarea întregii instanţe a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj este formulată în termeni generali, fără a se indica concret cazul de incompatibilitate în care se află fiecare procuror.
Pentru aceste motive, constatând că în cauză nu sunt întrunite cerinţele art. 51, art. 52 şi art. 53 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să respingă recursul ca nefondat.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu, avansându-se din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b), art. 192 alin. (2) şi 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de petentul C.B.V. împotriva încheierii nr. 13 din 31 martie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 5964/2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2266/2004. Penal. Cont.exec. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2294/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
