ICCJ. Decizia nr. 2386/2004. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2386/2004
Dosar nr. 5761/2003
Şedinţa publică din 30 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 683 din 9 octombrie 2003 a Tribunalului Iaşi s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de D.C. privind revizuirea sentinţei penale nr. 10 din 14 ianuarie 1959 a aceleiaşi instanţe prin care a fost condamnat la 18 ani şi 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Apelul declarat de condamnat împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 436 din 27 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Ambele instanţe au reţinut că susţinerea condamnatului, în sensul că nu este vinovat de uciderea soţiei sale nu poate forma obiectul unei revizuiri a cauzei, neîndeplinindu-se condiţiile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
D.C. a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel solicitând, în continuare, revizuirea hotărârii de condamnare, deoarece nu el şi-a ucis soţia ci aceasta, fiind în stare de ebrietate, i-a tras cuţitul din mână şi l-a împlântat singură în pieptul ei. Solicită audierea unor noi martori cu care să dovedească desele conflicte pe care le avea cu victima.
Recursul nu este fondat.
Susţinerile revizuientului privind nevinovăţia sa au fost examinate şi înlăturate atât de instanţa de fond, cât şi de instanţele de control judiciar care au constatat că nu există dubii cu privire la săvârşirea faptei de către inculpat.
Conflictul a avut loc numai între inculpat şi victimă, după cum singur recunoaşte acesta. Potrivit raportului de expertiză întocmit de L.E.M.L. Iaşi, avizat de Comisia Superioară din cadrul I.M.L. Bucureşti, traectul loviturii de la stânga la dreapta şi de sus în jos, penetrarea lamei cuţitului cu 17 cm în pieptul victimei dovedesc că a fost o lovire activă şi infirmă varianta inculpatului că victima s-ar fi autoaccidentat, excluzând-o ca fiind imposibilă.
Condamnatul nu invocă, de altfel, în cererea de revizuire fapte sau împrejurări noi, necunoscute de instanţe la soluţionarea cauzei, aşa cum cer dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., pentru a se putea revizui o hotărâre de condamnare definitivă, astfel încât, în mod corect curtea de apel a menţinut soluţia pronunţată de tribunal în sensul respingerii cererii de revizuire.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge recursul declarat de condamnat care va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul D.C. împotriva deciziei penale nr. 436 din 27 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă pe recurentul revizuient să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2382/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2397/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
