ICCJ. Decizia nr. 2371/2004. Penal. Cont.anulare. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2371/2004
Dosar nr. 1881/2004
Şedinţa publică din 30 aprilie 2004
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin petiţia înregistrată la data de 3 septembrie 2001, condamnatul P.R.P., a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 1681 din 28 martie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, întemeiată pe cazul prevăzut de art. 386 lit. c) C. proc. pen., susţinând că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului pentru prescripţia răspunderii penale, referitor la infracţiunile de înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, pentru care existau probe la dosar.
Prin Decizia nr. 2599 din 23 mai 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, s-a admis contestaţia în anulare, s-a desfiinţat Decizia atacată numai cu privire la omisiunea pronunţării asupra cauzei de încetare a procesului penal ca urmare a prescripţiei răspunderii penale şi a fixat termen de rejudecare a recursurilor în aceste limite.
Prin Decizia nr. 1838 din 10 aprilie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de către inculpatul P.R.P. şi casându-se parţial Decizia atacată, precum şi hotărârile primei instanţe, s-a decis, între altele, încetarea procesului penal, în temeiul dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. g), raportat la art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., pentru infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi pentru cele prevăzute de art. 290 C. pen.
Totodată, în baza art. 33 şi art. 24 C. pen., s-a decis contopirea pedepselor pentru care nu a operat prescripţia răspunderii penale, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, anume 4 ani închisoare.
La data de 26 ianuarie 2004, condamnatul P.R.P. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 1838 din 10 aprilie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, invocând, ca şi în prima contestaţie în anulare, cazul prevăzut de art. 386 lit. c) C. proc. pen., susţinând că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra prescripţiei unor infracţiuni arătate în rechizitoriu, la punctele 3, 6 şi 7.
Curtea, examinând în principiu, admisibilitatea noii contestaţii în anulare, conform dispoziţiilor art. 391 C. proc. pen. şi constatând că prin Decizia atacată s-a încetat procesul penal pentru infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., precum şi pentru cele prevăzute de art. 290 C. pen., consideră că nu se poate invoca acelaşi motiv de contestaţie în anulare pentru aceleaşi infracţiuni.
În consecinţă, contestaţia în anulare este inadmisibilă, urmând a se respinge, ca atare şi a-l obliga pe contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul P.R.P. împotriva deciziei penale nr. 1838 din 10 aprilie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie.
Obligă pe contestator să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2367/2004. Penal. Art.206 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2375/2004. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
