ICCJ. Decizia nr. 2382/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2382/2004
Dosar nr. 1227/2004
Şedinţa publică din 30 aprilie 2004
Deliberând asupra recursului de faţă constată:
Prin sentinţa penală nr. 1267 din 17 decembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 4967/2003 s-a respins cererea formulată de condamnatul V.B., privind întreruperea executării pedepsei de 10 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 461 din 29 septembrie 1999 a Tribunalului Bucureşti şi s-a dispus obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa de fond a reţinut că prin ancheta socială efectuată la domiciliul mamei condamnatului s-a constatat că aceasta locuieşte în condiţii corespunzătoare împreună cu un alt fiu, care îi oferă sprijinul necesar întreţinerii şi procurării medicamentelor prescrise pentru tratarea afecţiunilor de care suferă, astfel încât nu rezultă existenţa vreunei situaţii speciale în sensul art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., care să justifice întreruperea executării pedepsei.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 70/ A din 4 februarie 2004, a respins ca nefondat apelul condamnatului reţinând că sentinţa este legală şi temeinică.
Condamnatul a declarat recurs susţinând că există motive de întrerupere a executării pedepsei, întrucât mama sa este în vârstă şi bolnavă şi are nevoie de ajutorul său.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., în care îşi găseşte temeiul cererea condamnatului, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă dacă din cauza unor împrejurări speciale, executarea pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat sau familia sa.
Din actele dosarului, aşa cum de altfel corect s-a reţinut, nu rezultă existenţa vreunei împrejurări speciale datorită căreia continuarea executării pedepsei ar avea consecinţe grave, pentru condamnat sau familia sa.
Întrucât din examinarea cauzei şi din oficiu nu rezultă existenţa vreunui motiv de casare, care să poată fi luat în considerare, în condiţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul va fi respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul V.B., împotriva deciziei penale nr. 70 din 4 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2375/2004. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2386/2004. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
