ICCJ. Decizia nr. 2736/2004. Penal. Recuzare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
CAMERA DE CONSILIU
Decizia nr. 2736/2004
Dosar nr. 2762/2004
Şedinţa din 20 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea pronunţată în Camera de Consiliu la data de 06 mai 2004, în dosarul nr. 3608/2004 de către Curtea de Apel Ploieşti a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de recuzare a tuturor judecătorilor din cadrul Tribunalului Prahova şi a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova formulată de petiţionarul D.M.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că deşi petiţionarului i s-a solicitat să precizeze potrivit art. 52 alin. (5) C. proc. pen., cazurile de incompatibilitate în care se află fiecare magistrat la care se referă cererea de recuzare, acesta a făcut aprecieri de ordin general cu privire la existenţa unor legături infracţionale între magistraţii Tribunalului Prahova, procurorii de la Parchetul de pe lângă acea instanţă şi organele de securitate a căror victimă se consideră atât înainte de anul 1989, cât şi în prezent.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petiţionarul care a solicitat să se ia act că nu are calitatea de petiţionar ci aceea de parte vătămată şi a invocat motivele de recurs consemnate în practicaua prezentei decizii.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 52 alin. (5) C. proc. pen., abţinerea sau recuzarea care priveşte întreaga instanţă trebuie să cuprindă indicarea concretă a cazului de incompatibilitate în care se află fiecare magistrat.
Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă că recurentul nu a indicat concret pentru fiecare magistrat cazurile de incompatibilitate, aşa cum prevede expres textul de lege menţionat, astfel încât soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de recuzare este legală şi temeinică.
Aşa fiind, încheierea atacată nu este supusă nici unuia din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., criticile formulate fiind neîntemeiate.
Este de observat însă, din analiza motivelor invocate de petiţionar, în cererea de recuzare, că acesta se află într-o stare de suspiciune şi neîncredere generală cu privire la toţi judecătorii şi procurorii care compun instanţele şi Parchetele din raza teritorială a Curţii de Apel Ploieşti, situaţie ce ar putea justifica o eventuală cerere de strămutare şi un temei al recuzării.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de petiţionarul D.M. împotriva încheierii de şedinţă pronunţată în Camera de Consiliu la data de 6 mai 2004 de către Curtea de Apel Ploieşti, în dosarul nr. 3608/2004 al acelei instanţe, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului 100.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2733/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2749/2004. Penal. Art.209 c.pen.ant. Recurs... → |
|---|
