ICCJ. Decizia nr. 2753/2004. Penal. Plângere. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2753/2004

Dosar nr. 1709/2004

Şedinţa publică din 20 mai 2004

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Petentul parte vătămată A.T., a sesizat organele de urmărire penală, prin care a solicitat efectuarea cercetărilor împotriva preşedintelui Judecătoriei Caracal pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât nu a urmărit executarea unei hotărâri judecătoreşti şi faţă de executorii judecătoreşti R.V. şi N.I., pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), deoarece au întocmit proces-verbal nr. 580/E/1994 din 8 mai 1995 în care au făcut menţiuni necorespunzătoare realităţii.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin rezoluţia nr. 312/ P din 16 septembrie 2003, apreciind că nu s-a săvârşit nici una din infracţiunile arătate, a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Împotriva acestei rezoluţii, petentul s-a plâns organului ierarhic superior, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, care prin rezoluţia nr. 5507/II/2 din 30 octombrie 2003 a respins plângerea acestuia.

În aceste condiţii petentul în baza prevederilor art. 2781 C. proc. pen., s-a adresat instanţei de judecată solicitând desfiinţarea rezoluţiei de neînceperea urmăririi penale, motivând că măsura este nelegală şi netemeinică.

Astfel instanţa de fond investită cu soluţionarea cauzei, analizând actele dosarului, a dispus prin sentinţa penală nr. 15 din 3 aprilie 2004, în sensul respingerii plângerii ca nefondate.

Împotriva acestei hotărâri, petentul a declarat recurs, reiterând necesitatea casării rezoluţiei de neînceperea urmăririi penale, susţinând vinovăţia celor împotriva cărora s-a plâns.

Analizând lucrările dosarului se constată că, executarea sentinţei civile nr. 2911/1993 a Judecătoriei Caracal, s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale împotriva cărora acesta de altfel nu a înţeles să se plângă pe calea contestaţiei la executare în situaţia în care ar fi fost nemulţumit.

De altfel atât magistratul, cât şi executorii şi-au îndeplinit corespunzător atribuţiile de serviciu fără a leza interesele părţii vătămate.

Ca atare, atâta timp cât cu prilejul actelor premergătoare, organul de cercetare penală nu a identificat indicii cu privire la săvârşirea unor infracţiuni, în conformitate cu prevederile art. 228 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale prin rezoluţia din 16 septembrie 2003.

Aşa fiind, Curtea constată că hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Craiova este temeinică şi legală, urmând ca în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul formulat împotriva acesteia.

Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de petentul A.T. împotriva sentinţei penale nr. 15 din 03 martie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, ca nefondat.

Obligă pe recurentul petent să plătească statului suma de 600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 mai 2004.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2753/2004. Penal. Plângere. Recurs