ICCJ. Decizia nr. 2975/2004. Penal. Art.211alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2975/2004
Dosar nr. 2279/2004
Şedinţa publică din 2 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 252 din 24 februarie 2004, Tribunalul Bucureşti l-a condamnat pe inculpatul Ţ.V.A., în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., la 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
Au fost deduse reţinerea şi arestarea preventivă de la 20 aprilie 2002 la zi, menţinând starea de arest.
S-a luat act că partea vătămată Z.D. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat prin restituire.
S-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 70.000 lei, dobândită prin săvârşirea infracţiunii.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că în noaptea de 19 aprilie 2002, inculpatul Ţ.V.A., împreună cu L.I.M. şi T.M.N., aflându-se pe Calea Şerban Vodă din Bucureşti, au observat-o pe partea vătămată Z.D., în stare de ebrietate şi au hotărât să o urmărească. În apropierea discotecii M. partea vătămată a fost atacată şi trântită la pământ şi în timp ce era ţinută de L.I.M. şi T.M.N., inculpatul Ţ.V.A. i-a sustras portofelul în care avea suma de 70.000 lei, cartea de identitate şi un abonament R.A.T.B.
După reţinerea sumei de bani, inculpatul a aruncat portofelul cu actele menţionate.
Fiind observaţi, în timpul comiterii faptei, de către membrii unui echipaj al poliţiei, făptuitorii au fost urmăriţi şi prinşi, mai puţin inculpatul Ţ.V.A., identificat şi prins la data de 20 aprilie 2002.
Întrucât partea vătămată şi-a recuperat portofelul cu actele, nu s-a mai constituit parte civilă.
Din concluziile Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică al D.G.P.M. Bucureşti rezultă că urma digitală ridicată de pe cartea de identitate cu ocazia cercetării locului faptei, a fost creată de degetul inelar de la mâna dreaptă a inculpatului Ţ.V.A.
Faţă de L.I.M. şi T.M.N. s-a dispus, în cursul urmăririi penale, disjungerea cauzei.
Împotriva hotărârii instanţei de fond inculpatul Ţ.V.A. a declarat apel, criticând-o sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei, considerată severă.
Prin Decizia penală nr. 268 din 13 aprilie 2004, Curtea de Apel Bucureşti a respins apelul ca nefondat, constatând că hotărârea este legală şi temeinică.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpat care, prin motivele scrise şi oral a solicitat reducerea pedepsei, iar prin apărătorul desemnat din oficiu s-a cerut în principal achitarea, întrucât fapta nu a fost săvârşită de către inculpat şi, în subsidiar, reducerea pedepsei.
Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul este susţinut pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 14 şi 18 C. proc. pen., însă nu este fondat.
Deşi între declaraţiile martorilor date în cursul urmăririi penale şi cele din faţa instanţei există contraziceri, instanţa, analizând întregul material probator, a reţinut o situaţie de fapt corectă.
Identificarea inculpatului ca autor al infracţiunii s-a făcut în baza datelor furnizate de făptuitori şi martori cu ocazia cercetării locului faptei, consemnate prin procesul-verbal din 20 aprilie 2002 şi Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică criminalistică, din ale cărui concluzii rezultă că urma digitală ridicată de pe cartea de identitate a părţii vătămate a fost creată de degetul inelar de la mâna dreaptă a inculpatului Ţ.V.A.
De altfel, prin motivele scrise din recurs sus-numitul inculpat recunoaşte săvârşirea infracţiunii, solicitând doar reducerea pedepsei.
Neexistând, astfel, nici o îndoială în privinţa participării inculpatului Ţ.V.A. la săvârşirea tâlhăriei, cererea apărătorului de achitare în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., este nefondată.
Nici critica privind greşita individualizare a pedepsei nu este întemeiată.
Aşa cum rezultă din cazierul judiciar, inculpatul Ţ.V.A. a mai fost condamnat, în perioada 2000 - 2001 la 3 pedepse pentru infracţiuni concurente, săvârşite în timpul minorităţii, urmând să execute, prin contopire, 3 ani şi 6 luni închisoare în regim privativ de libertate.
La mai puţin de 3 luni de la liberarea din penitenciar, 30 ianuarie 2002, inculpatul a săvârşit infracţiunea care face obiectul prezentei cauze.
Inculpatul face parte din categoria „copiilor străzii", defavorizaţi social dar care nici nu a făcut nimic pentru a-şi depăşi condiţia, deşi avea o vârstă care implică suficientă maturitate în aprecierea acţiunilor şi faptelor sale.
Toate aceste date au fost avute în vedere la individualizarea sancţiunii, alături de cele privind gradul ridicat de pericol social al infracţiunii săvârşite dar şi de cele privind vârsta inculpatului, respectiv 20 ani şi nivelul redus de instruire, având doar două clase.
Pedeapsa aplicată, în raport de aceste date, în apropierea minimului special prevăzut de lege, este şi justificată şi necesară realizării funcţiilor sale, de constrângere şi reeducare, precum şi a scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Neconstatând, din examinarea hotărârilor, nici existenţa vreunuia dintre cazurile de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu, recursul inculpatului urmează să fie respins ca nefondat.
Din pedeapsa aplicată se va deduce timpul arestării preventive a inculpatului de la 20 aprilie 2002 la 2 iunie 2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ţ.V.A. împotriva deciziei penale nr. 268/ A din 13 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 20 aprilie 2002 la 2 iunie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2972/2004. Penal. Art.197 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2976/2004. Penal. Legea nr.678/2001. Recurs → |
|---|
