ICCJ. Decizia nr. 1979/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1979/2004
Dosar nr. 5657/2003
Şedinţa publică din 14 aprilie 2004
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 63 din 22 aprilie 2003, Tribunalul Olt a dispus condamnarea inculpaţilor:
- P.M.M.
- C.C.I. la pedepsele de câte:
- 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat („în public"), prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) C. pen., art. 99 şi 109 alin. (1) C. pen., precum şi la pedepsele complimentare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 861 şi art. 862 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării restului de pedeapsă rămas după deducerea arestului preventiv, 2 ani, 3 luni, 23 zile închisoare în cazul inculpatului P.M.M. şi respectiv 2 ani, 3 luni şi 8 zile închisoare în cazul inculpatului C.C.I., iar pe un termen de încercare prevăzut de lege, interval de timp în care (potrivit art. 83 C. pen.) cei doi inculpaţi minori s-a dispus a fi supuşi următoarelor măsuri de supraveghere: prezentarea la datele fixate la registrul de supraveghere şi integrare socială a judeţului Olt, anunţarea oricărei schimbări de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi a deplasărilor cu durata mai mare de 8 zile, schimbarea locului de muncă, şi orice alte informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele acestora de existenţă.
S-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor prevăzute de art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere.
S-a constatat că cei doi inculpaţi minori au fost arestaţi preventiv în cauză, computându-se din pedepsele principale aplicate perioadele executate cu începere de la 15 februarie 2002, respectiv 30 ianuarie 2002 şi până la punerea în libertate, 22 aprilie 2003.
În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. pen., s-a dispus punerea în libertate de îndată a celor doi inculpaţi minori, ca efect al suspendării sub supraveghere a pedepselor cu închisoare aplicate.
Pe latură civilă, au fost obligaţi în solidar inculpaţii minori P.M.M. şi C.C.I. împreună cu părţile responsabile civilmente P.V. şi C.Şt. la:
- 31.346.943 lei daune materiale, 30.000.000 lei daune morale şi 1.000.000 lei lunar prestaţie periodică începând de la pronunţarea sentinţei şi până la încetarea stării de nevoie sau intervenirea unei alte cauze legale de stingerea sau încetarea obligaţiei amintite către partea civilă S.V.
- 100.000 lei despăgubiri civile cu dobânzile legale aferente, reprezentând cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Orăşenesc Corabia judeţul Olt;
- 19.685.735 lei cu dobânzile legale aferente, reprezentând cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Dr. Bagdasar Arsenie Bucureşti.
De asemenea, fiecare dintre inculpaţii minori, împreună cu partea responsabilă civilmente corespunzătoare a fost obligat la cheltuieli judiciare în sumă de 1.500.000 lei către stat (din care 150.000 lei, respectiv 450.000 lei a reprezentat onorariu pentru apărător din oficiu) şi respectiv 2.500.000 lei către partea civilă S.V.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Partea vătămată S.V., electrician bord nave, în portul maritim Giurgiu, în vârstă de 23 ani, a fost detaşat în raza Portului Corabia, judeţul Olt, pentru a efectua lucrări de dragaj la km.629 – 500 pe fluviul Dunărea.
În seara zilei de 15 octombrie 2001, victima însoţită de martorul V.C.C., ofiţer stagiar, au coborât de pe vas, deplasându-se în barul B. din municipiul Corabia, unde au ascultat muzică, au dansat şi au consumat băuturi alcoolice.
La o masă învecinată, în local, se aflau cei doi inculpaţi, minori, P.M.M. (în vârstă de 17 ani şi 6 luni) şi C.C.I. (în vârstă de 17 ani şi 11 luni) însoţiţi de martora M.A., în vârstă de 23 ani, din aceeaşi localitate, în local, între victimă şi însoţitorul acesteia, pe de o parte şi grupul inculpaţilor pe de altă parte, a avut loc un incident, partea vătămată intenţionând să o cunoască pe martora M.A.
În jurul orelor 0,30 – 1,00, cei doi inculpaţi au părăsit localul, însoţind pe martora M.A. către locuinţa acesteia situată pe strada Cuza Vodă din localitate.
Inculpaţii au constatat că sunt urmăriţi de victimă şi însoţitorul acesteia, pe tot traseul de la local şi până la domiciliul martorei M.A., situat în apropierea barului.
Despărţindu-se de martoră, cei doi inculpaţi au smuls două stinghii de la o bancă aflată pe stradă, astfel înarmat apropiindu-se de grupul părţii vătămate întâlnire ce a avut loc la intersecţia străzilor C.A. Rosetti cu intersecţia străzii Griviţia Roşie din oraşul Corabia.
Victima S.V. şi martorul V.C.C. observând că cei doi inculpaţi sunt înarmaţi, de frică s-au despărţit, luând-o la fugă în direcţii diferite.
În apropierea Clubului I. situat pe str. Griviţa Roşie din localitate, victima S.V., care se afla şi sub influenţa băuturilor alcoolice, s-a împiedicat şi a căzut, fiind ajuns din urmă de cei doi inculpaţi care au lovit-o cu stinghiile din lemn în cap şi peste corp.
Ca urmare a loviturilor aplicate de către cei doi inculpaţi minori, victima a intrat în comă, rămânând întinsă pe asfalt.
Realizând gravitatea faptei acestora, inculpaţii s-au deplasat la Clubul I. unde au cumpărat două sticle de apă minerală, pe care le-au folosit la spălarea victimei pe faţă.
La circa, două ore de la incident, interval de timp în care victima a rămas în comă, în pofida îngrijirilor acordate de inculpaţi care au rămas la locul faptei, serviciul de ambulanţă au transportat-o la Spitalul Orăşenesc Corabia, unde i s-au acordat primele îngrijiri medicale (fiind anunţaţi de către martorul V.C. însoţit de un poliţist din serviciul de frontieră).
În aceeaşi zi victima a fost transportată la Spitalul Dr. Bagdasar Bucureşti, unde a fost supusă unei dificile intervenţii chirurgicale, prezentând traumatism cranio – cerebral mediu cu dilacerare cerebrală temporală stânga G.C. 12, în final viaţa acesteia fiind salvată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, partea civilă S.V.M. şi inculpaţii P.M.M. şi C.C.I.
În apelul său, parchetul a criticat hotărârea atacată, în sensul că greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpaţilor, acestea fiind prea mici în raport cu gradul ridicat de pericol social al faptei şi greşita aplicare a dispoziţiilor art. 861 C. pen., solicitând admiterea apelului, casarea sentinţei atacate, înlăturarea aplicării art. 861 C. pen. şi majorarea pedepselor inculpaţilor.
În apelul său, partea civilă a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinţei atacate şi majorarea despăgubirilor civile la câte 500.000.000 lei daune materiale şi morale, precum şi 10.000.000 lei cheltuieli judiciare.
În apelul lor inculpaţii au solicitat achitarea lor, deoarece punerea în primejdie a vieţii victimei s-a datorat autoaccidentării acesteia în subsidiar solicitând aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
Prin Decizia penală nr. 485 din 27 octombrie 2003, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, partea civilă S.V.M. şi inculpaţii minori P.M.M. şi C.C.I.
A fost desfiinţată sentinţa pe latură penală şi civilă.
A fost înlăturată aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata de 2 ani, pentru ambii inculpaţi minori, urmând ca aceştia să execute doar pedeapsa principală a închisorii de câte 3 ani şi 6 luni închisoare.
S-a dispus ca măsura de suspendare sub supraveghere în baza art. 861 C. pen., să se aplice la pedeapsa integrală aplicată inculpaţilor, de 3 ani şi 6 luni, în care se vor menţine măsurile dispuse în baza art. 863 C. pen., de către prima instanţă.
S-a constatat că inculpaţii minori au fost arestaţi preventiv în cauză, în perioada 15 februarie 2002 – 24 aprilie 2003, inculpatul P.M.M. şi respectiv 30 ianuarie 2002 – 22 aprilie 2003, inculpatul C.C.I.
Au fost majorate despăgubirile civile la plata cărora au fost obligaţi inculpaţii minori P.M.M. şi C.C.I., împreună cu părţile responsabile civilmente P.V. şi C.Şt., faţă de partea civilă S.V.M. la 73.071.292 lei daune materiale şi 300.000.000 lei daune morale.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatul P.M.M.
În recursul său, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a criticat hotărârile atacate sub următoarele aspecte:
- cu privire la inculpatul P.M.M. trebuia să se deducă perioada executată până la data de 22 aprilie 2003.
Scăzându-se din pedeapsa aplicată inculpatului şi zilele de 23 şi 24 aprilie 2003 instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală.
- nu s-au fixat datele la care inculpaţii urmau să se prezinte la judecătorul desemnat cu supravegherea, deşi potrivit dispoziţiilor art. 861 alin. (1) lit. a) trebuia să le stabilească;
- pedepsele aplicate celor doi inculpaţi sunt greşit individualizate, atât în ce priveşte cuantumul acestora, cât şi modalitatea de executare.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor, înlăturarea dispoziţiilor art. 861 C. pen. şi majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor.
În recursul său, inculpatul P.M.M. a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor şi în principal, achitarea lui pentru tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., deoarece instanţele la pronunţarea celor două hotărâri nu au avut în vedere concluziile celui de-al doilea raport de expertiză medico – legală, care arată la pct. 2 din concluzii că: „fractura craniană şi contuzia cerebrală, care au necesitat intervenţia chirurgicală de specialitate s-au putut produce prin cădere şi lovire de corp sau plan dur, ori sub aspectul răspunderii penale, orice dubiu profită inculpatului.
În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicate, prin reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţei atenuante, a stării de provocare, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece partea civilă S.V. şi martorul V.C. au provocat pe inculpaţii P.M.M. şi C.C.I., prin avansurile făcute martorei M.A. care îi însoţea pe aceştia din urmă.
A mai solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate.
Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova este fondat, iar recursul declarat de inculpatul P.M.M. este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor conform materialului probator administrat în cauză, au aplicat pedepse corect individualizate, sub aspectul cuantumului lor, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dar au făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 861 C. pen., referitoare la suspendarea executării sub supraveghere.
Astfel, la stabilirea şi aplicarea pedepselor inculpaţilor, instanţele au ţinut seama de gradul ridicat de pericol social al faptelor, de modalitatea şi împrejurările comiterii lor, dar şi de persoana acestora.
Astfel, din fişele de cazier judiciar rezultă că inculpaţii se află la prima confruntare cu rigorile legii penale, au avut o atitudine oscilantă pe parcursul desfăşurării procesului penal, negând săvârşirea infracţiunii, încercând să deplaseze vinovăţia unui asupra celuilalt, după care au revenit asupra declaraţiilor date şi au recunoscut faptele şi se află la o vârstă tânără.
În consecinţă, pedepsele de câte 3 ani şi 6 luni închisoare, sub aspectul cuantumului lor, se încadrează în limitele legale ale textului de lege incriminator, fiind în măsură să asigure atingerea scopului pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., neexistând motive pentru reducerea ni nici pentru majorarea ei.
De asemenea, se apreciază că reeducarea inculpaţilor şi prevenţiei generale pot fi realizate numai prin executarea acestor pedepse de către inculpaţi în regim de detenţie, constatându-se că în mod greşit instanţele au aplicat dispoziţiile art. 861 C. pen., urmând ca ele să fie înlăturate.
De asemenea, se constată că în mod eronat instanţa de apel a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului P.M.M., timpul arestării preventive de la 15 februarie 2002 la 24 aprilie 2003, în loc de 15 februarie 2002 la 22 aprilie 2003 cum în mod corect rezultă din actele dosarului.
În ce priveşte cererea inculpatului P.M.M. prin care solicită achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) pentru fapta reţinută în sarcina lui, deoarece concluziile celui de-al doilea raport de expertiză medico – legal au atestat faptul că leziunile produse părţii vătămate s-au produs prin căderea acestuia, se constată că este nefondată şi urmează să fie respinsă.
Astfel, potrivit art. 62 C. proc. pen., în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală şi instanţa de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.
Pe de altă parte, conform art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Raportând cauzei aceste texte de lege, se reţine că participarea inculpatului P.M.M. la săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat asupra părţii vătămate S.V. a fost stabilită în baza declaraţiilor martorilor V.C.C., P.M., M.M.C., V.F.C., coroborate cu depoziţiile părţii vătămate a făptuitorilor şi concluziile rapoartelor de expertiză medico – legală efectuate în cauză.
Astfel, martorul C.C. a relatat că aflându-se în seara zilei de 15 octombrie 2001 împreună cu partea vătămată în barul B. din oraşul Corabia, în timp ce consumau băuturi alcoolice şi ascultau muzică, inculpaţii P.M.M. şi C.C.I. au venit la masa lor, i-au ameninţat şi stropit cu bere, pe care au luat-o de la masa apropiată. Apoi cei doi au părăsit barul şi inculpaţii au plecat în urmărirea lor.
Acelaşi martor a mai arătat că cei doi inculpaţi erau înarmaţi cu două stinghii de lemn cu care au lovit-o pe partea vătămată, aceştia încercând să-l lovească şi pe el, însă a fugit de la locul faptei.
În declaraţiile lor, martorii P.M. şi V.F.C. au precizat că în noaptea de 15 octombrie 2001 i-a văzut pe inculpaţi lovind-o pe partea vătămată cu un stachet peste corp.
Aşa fiind, în cauză nu există motive pentru achitarea inculpatului P.M.M. urmând ca cererea sa să fie respinsă ca nefondată.
De asemenea, se constată că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., deoarece inculpaţii P.M.M. şi C.C. au declanşat conflictul în cauză şi nu partea vătămată, aşa cum aceştia au susţinut.
În ce priveşte latura civilă a cauzei, aceasta a fost corect soluţionată de instanţa de apel conform înscrisurilor depuse la dosar de partea civilă S.V., astfel că nu există temeiuri pentru reducerea despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat inculpatul către aceasta.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova să fie admis.
Se vor casa Decizia atacată şi sentinţa nr. 63 din 22 aprilie 2003 a Tribunalului Olt cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., referitoare la suspendarea executării sub supraveghere.
Se va înlătura aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., pentru inculpaţii P.M.M. şi C.C.I., urmând ca aceştia să execute pedepsele de câte 3 ani şi 6 luni închisoare prin privare de libertate.
Se va face aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pentru ambii inculpaţi.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.M.M., timpul arestării preventive de la 15 februarie 2002 până la 22 aprilie 2004.
Onorariul de avocat, în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului C.C.I. se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul P.M.M. să fie respins ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 485 din 27 octombrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, privind pe inculpaţii P.M.M. şi C.C.I.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 63 din 22 aprilie 2003 a Tribunalului Olt cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., pentru inculpaţii P.M.M. şi C.C.I., urmând ca aceştia să execute pedepsele de câte 3 ani şi 6 luni închisoare prin privare de libertate.
Face aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pentru ambii inculpaţi.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.M.M., timpularestării preventive de la 15 februarie 2002 până la 22 aprilie 2003.
Onorariul de avocat, în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului C.C.I., se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M.M. împotriva deciziei penale nr. 485 din 27 octombrie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1053/2004. Penal. Art.189 alin.2, 4 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 2438/2004. Penal. Art.257 c.pen. Recurs → |
|---|
