ICCJ. Decizia nr. 2979/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2979/2004
Dosar nr. 1367/2004
Şedinţa publică din 2 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 255 din 5 noiembrie 2003, Tribunalul Hunedoara a condamnat-o pe inculpata N.R.M. în baza art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 76 C. pen., la 3 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat un cuţit.
Inculpata a fost obligată la plata sumelor de 10.000.000 lei despăgubiri materiale, respingând cererea părţii civile de obligare la plata despăgubirilor morale.
S-a dispus obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care a fost inclus onorariul pentru apărătorul din oficiu.
Instanţa a reţinut în fapt, că, inculpata N.R.M. a întreţinut relaţii de concubinaj cu victima B.L., rezultând doi copii.
Între concubini au existat mereu certuri, generate de sentimentele reciproce de gelozie.
La data de 25 ianuarie 2003, victima a consumat bere în oraşul Hunedoara, a venit acasă lăsând o parte din salariu, iar seara, în jurul orelor 20,00, a plecat la naşi, fiind ziua de naştere a naşei.
Revenind acasă la orele 22,30, victima i-a cerut inculpatei să lase copii şi să meargă împreună la naşi, unde el a dansat cu o femeie şi doreşte să continue petrecerea.
Neavând cu cine lăsa copii, inculpata a refuzat, astfel că a început cearta între concubini. Victima a recurs la acte de violenţă, strângând-o de gât şi ameninţând-o cu un cuţit, pe care apoi l-a aruncat pe jos şi a mers la toaletă.
În stare de tulburare, inculpata a luat cuţitul de jos, a mers la toaletă şi întrucât victima continua să o sfideze, i-a aplicat o lovitură în zona pieptului.
Victima a căzut în baie şi, realizând ce a făcut, inculpata a chemat în ajutor un vecin şi a anunţat salvarea, survenind însă decesul.
Din raportul medico-legal de autopsie, rezultă că moartea numitului B.L. a fost violentă, datorându-se şocului hipovolemic prin hemoragie internă, consecutiv unei plăgi tăiate-înţepate penetrante intratoracică cu lezarea cordului.
Victima avea în sânge 1,65 %o alcool.
Inculpata a prezentat certificat medico-legal din care rezultă că a fost victima unei agresiuni, care i-a produs echimoze latero-cervicale dreapta.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpata, care a solicitat reducerea pedepsei şi partea civilă, care a cerut majorarea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 45 din 12 februarie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondate, apelurile constatând că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpată, criticând-o pentru greşita menţinere a hotărârii instanţei de fond, fiind în cauză incidentă cauza de înlăturare a caracterului penal al faptei prevăzută de art. 44 alin. (3) C. pen., depăşirea limitelor legitimei apărări, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei.
Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul priveşte cazurile de casare arătate de art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi 14 C. proc. pen., însă nu este fondat.
Situaţia de fapt a fost corect reţinută şi rezultă din mijloacele de probă legal administrate.
De altfel, inculpata a recunoscut săvârşirea faptei în împrejurările reţinute de instanţă.
Aşa fiind, în cauză nu sunt întrunite condiţiile legitimei apărări în forma prevăzută de art. 44 alin. (3) C. pen., respectiv să existe un atac material, direct sau imediat şi injust, pentru înlăturarea căruia inculpata, datorită tulburării sau temerii să fi depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul.
Victima, chiar dacă a ameninţat-o pe inculpată cu cuţitul, a aruncat arma, încetând ameninţările şi mergând la toaletă.
Recuperând cuţitul şi mergând după victimă la toaletă, inculpata a săvârşit fapta într-un moment în care se afla în afara oricărei constrângeri datorate unui atac şi de urmare, în afara oricărui pericol.
Calificarea împrejurărilor în care s-a aflat inculpata, ca realizând conţinutul circumstanţei atenuante legale generale a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., este întemeiată.
Nici critica privind greşita individualizare a pedepsei nu este fondată.
La aplicarea pedepsei pentru săvârşirea unei infracţiuni cu un ridicat grad de pericol social s-a ţinut seama în măsura semnificaţiei de situaţia personală a inculpatei, e tânără, fără antecedente, mamă a doi copii în vârstă de până la 2 ani, cu deficienţă mintală medie, conform certificatului de încadrare în grad de handicap, astfel încât nu se justifică reducerea acesteia.
Faţă de cele ce preced şi constatând că nu este incident nici vreunul din cazurile de casare care, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu, recursul inculpatei va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata N.R.M. împotriva deciziei penale nr. 45/ A din 12 februarie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2976/2004. Penal. Legea nr.678/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2981/2004. Penal. Art.279 c.pen. Recurs → |
|---|
