ICCJ. Decizia nr. 3477/2004. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3477/2004
Dosar nr. 1203/2004
Şedinţa publică din 23 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 565 din 17 decembrie 2003, Tribunalul Prahova a respins, ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de condamnatul J.D. împotriva sentinţei penale nr. 236 din 6 octombrie 1998 a Tribunalului Prahova.
Instanţa, pentru a hotărî astfel a reţinut că revizuientul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 236 din 6 octombrie 1998 a Tribunalului Prahova, definitivă prin Decizia penală nr. 2429 din 15 iunie 1999 a Curţii Supreme de Justiţie, la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.
S-a mai reţinut că motivul invocat de revizuient şi anume că în conflictul pe care l-a avut cu victima a intervenit şi martorul L.A. şi că este posibil ca acesta să fi lovit, cu cuţitul victima, care a decedat, nu se regăseşte printre motivele de revizuire limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul revizuient, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică, susţinând, că în esenţă, în mod greşit i-a fost respinsă cererea de revizuire, deoarece în conflictul pe care l-a avut cu victima, el a scăpat briceagul din mână şi e posibil ca martorul L.A. să fi lovit victima. A solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi reanchetarea cauzei, mai ales că nici nu au fost citate în cauză părţile civile, Spitalul judeţean de Urgenţă Ploieşti şi Staţia de Ambulanţă Prahova.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 59 din 11 februarie 2004, a respins, ca nefondat apelul revizuientului, obligându-l la plata către stat a cheltuielilor judiciare, inclusiv a onorariului pentru apărarea din oficiu, care se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul J.D., reiterând motivele din apel, în sensul că este nevinovat, fapta fiind comisă de o altă persoană.
După cum corect au reţinut instanţele de fond şi de apel, o hotărâre de condamnare nu poate fi supusă revizuirii decât în cazurile expres prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Or, condamnatul nu a invocat nici unul din cazurile de revizuire reglementate de dispoziţia legală amintită.
De altfel, instanţele şi-au fundamentat soluţia de condamnare pe baza unui material amplu şi convingător, care atestă cu autoritate de lucru judecat, vinovăţia inculpatului revizuient în săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.
În consecinţă, urmează a se respinge recursul revizuientului şi a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat pentru apărarea din oficiu, care se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul J.D. împotriva deciziei penale nr. 59 din 11 februarie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 347/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3479/2004. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
