ICCJ. Decizia nr. 348/2004. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 348/2004
Dosar nr. 5206/2003
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2004
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 249 din 7 mai 2003, Tribunalul Galaţi a condamnat pe inculpatul V.V. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi 2 lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
S-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, sporită la 6 ani şi 2 luni închisoare.
Conform art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiţionate din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 338/1998 a Tribunalului Galaţi şi a contopit restul neexecutat de 878 zile închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 2 luni închisoare, sporită la 7 ani închisoare, în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 3 milioane de la inculpat, sumă ce reprezintă c/val. bunurilor nerecuperate de către partea vătămată M.A.M. pentru care acesta nu s-a constituit parte civilă.
În temeiul art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 2 milioane lei, pe care nu a solicitat-o I.F.T.
S-a constatat că părţile vătămate S.V. şi M.A.M. nu s-au constituit părţi civile.
Pentru a pronunţa această sentinţă, s-a reţinut în fapt că, în seara zilei de 13 august 2002, în timpul nopţii şi prin efracţie, inculpatul a încercat să sustragă bunuri şi bani din locuinţa părţii vătămate S.V.
De asemenea, în noaptea de 25 octombrie 2002, inculpatul a sustras, prin întrebuinţare de violenţe, în timpul nopţii şi în loc public, de la partea vătămată M.A.M., bunuri în valoare totală de 12 milioane.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpatul V.V.
Atât parchetul, cât şi inculpatul au criticat hotărârea în ce priveşte pedeapsa aplicată, pe care inculpatul a apreciat-o severă, iar parchetul prea blândă.
Prin Decizia penală nr. 582 din 13 octombrie 2003, Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondate, apelurile declarate motivând soluţia, prin aceia că, instanţa a efectuat o operaţiune corectă de individualizare cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În termen legal, împotriva hotărârilor, de mai sus, a declarat recurs parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Prin motivele scrise, parchetul a susţinut că pedepsele stabilite nu reflectă pericolul social al faptelor comise şi al inculpatului şi, în acest fel, nu respectă dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Critica va fi examinată în raport de cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., constatându-se fondat recursul, pentru cele ce urmează:
În considerarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţele se impuneau a avea în vedere nu numai limitele legale sancţionatoare, dar şi acele împrejurări concrete care caracterizează, în speţă, faptele comise cât şi pe inculpat.
Ignorând pericolul social concret al faptelor comise, dar şi al făptuitorului, instanţele au stabilit şi respectiv, menţinut pedepse apropiate limitelor minime legale, dispunând, în final, ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare. Pedeapsa a fost astfel stabilită, în contextul în care şi în precedent, inculpatului i se aplicase o pedeapsă în acelaşi cuantum (s. pen. 338/1998 a Tribunalului Galaţi) şi din executarea căreia se liberase condiţionat cu 4 luni anterior comiterii faptelor deduse judecăţii, având un rest de pedeapsă neexecutat de 878 zile.
Pe de o parte, intimatul inculpat a comis cele două infracţiuni în contextul unor împrejurări care agravează răspunderea penală şi atrag o încadrare calificată a faptelor.
Starea de recidivă, natura faptelor comise (ca şi în precedent), existenţa concursului de infracţiuni şi a consecinţelor produse impuneau aplicarea unor pedepse ferme, de natură a respecta nu numai dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dar şi condiţiile prevăzute de art. 52 C. pen.
Pentru aceste motive, critica formulată de parchet este fondată şi potrivit art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul şi se vor casa hotărârile atacate, numai în ce priveşte individualizarea pedepselor.
Rejudecând, în limitele casării, se va proceda la majorarea fiecărei pedepse şi la aplicarea unui spor după efectuarea contopirii pedepsei rezultante cu restul neexecutat din pedeapsa anterioară.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva deciziei penale nr. 582/ A din 13 octombrie 2003 a Curţii de Apel Galaţi, privind pe inculpatul V.V.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 249 din 7 mai 2003 a Tribunalului Galaţi, numai cu privire la individualizarea pedepsei.
Înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi sporurile de pedeapsă de 2 luni închisoare, urmare a contopirii, precum şi cel de 2 luni închisoare urmare a aplicării dispoziţiilor art. 61 C. pen.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente de: 2 ani închisoare, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. i) C. pen. şi de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Modifică pedepsele aplicate inculpatului, în sensul că le majorează, după cum urmează:
- pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. de la 2 ani închisoare la 4 ani închisoare;
- pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., de la 6 ani închisoare la 9 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare.
Menţine aplicarea dispoziţiilor art. 61 C. pen., privind revocarea liberării condiţionate a restului neexecutat de 878 zile închisoare din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală 338/1998 a Tribunalului Galaţi, pe care îl contopeşte cu pedeapsa de 9 ani închisoare, aplicată în cauză, urmând ca inculpatul V.V. să execute pedeapsa de 9 ani închisoare, sporită la 10 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Onorariul de avocat, în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3479/2004. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3480/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs → |
|---|
