ICCJ. Decizia nr. 347/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 347/2004
Dosar nr. 3580/2003
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 243 din 13 martie 2003, Tribunalul Bucureşti l-a condamnat pe inculpatul M.F.:
- în baza art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 5 ani închisoare;
- în baza art. 211 alin. (2) lit. d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la un an închisoare.
A aplicat inculpatului câte o pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani, pe lângă fiecare pedeapsă principală.
Conform art. 33 şi art. 34 lit. b1) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
Inculpatul a fost obligat la 2.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă Ş.V. şi s-a luat act că partea vătămată A.C. nu s-a constituit parte civilă.
S-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare, în sumă de 5.000.000 lei, către stat, în care a fost inclusă şi suma reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
Instanţa a reţinut, în fapt, că la data de 16 iulie 2001, în timp ce partea vătămată Ş.V. se afla în troleibuzul liniei 76, pregătindu-se să coboare în staţia „Izvorul Rece", inculpatul s-a apropiat de aceasta, i-a smuls de la gât lănţişorul din aur, după care a coborât şi a fugit.
Partea vătămată a reuşit să observe semnalmentele inculpatului, indicându-le prin declaraţiile date la organele de cercetare penală.
Inculpatul a fost identificat de către partea vătămată atât din albumul foto, cât şi cu ocazia îndeplinirii procedurii judiciare a recunoaşterii din grup.
La data de 3 iulie 2001, în timp ce partea vătămată A.C. se afla în autobuzul liniei 220, pregătindu-se să coboare în staţie, inculpatul M.F. s-a apropiat de aceasta şi prin surprindere i-a smuls de la gât lănţişorul, depărtându-se în fugă.
Partea vătămată l-a urmărit un timp pe inculpat, reuşind să-i observe şi să-i reţină semnalmentele, pe baza cărora l-a identificat din albumul foto şi în procedura recunoaşterii din grup.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, solicitând majorarea pedepsei, precum şi inculpatul, care a cerut achitarea, întrucât nu este autorul faptelor.
Prin Decizia penală nr. 376 din 16 iulie 2003, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul declarat de parchet, a desfiinţat hotărârea atacată şi în rejudecare a majorat pedepsele stabilite pentru fiecare infracţiune la câte 7 ani închisoare, dispunând executarea pedepsei de 7 ani închisoare şi a celei complementare de interzicere a unor drepturi pe timp de 3 ani.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii.
Apelul inculpatului a fost respins ca nefondat.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpat, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, fiind greşit condamnat, întrucât nu el este autorul faptelor.
Analizând hotărârea criticată în baza materialului de la dosar, Înalta Curte constată că motivul de recurs întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., nu este fondat.
Vinovăţia inculpatului a fost stabilită pe baza mijloacelor de probă legal constituite în cursul procesului penal, respectiv declaraţiile celor două părţi vătămate din care au descris semnalmentele făptuitorului, precum şi procesele verbale de identificare, de către aceştia, a inculpatului atât din albumul foto, cât şi cu prilejul prezentării în grup.
Martorii T.G., O.C.M. şi R.A.F., aceştia din urmă şi în faţa instanţei, au confirmat realitatea celor consemnate prin procesul verbal de identificare de către părţile vătămate, a inculpatului.
Apărarea formulată de inculpat, în sensul că la data comiterii infracţiunilor se afla internat în spital, nu este reţinută de unitatea medicală, acesta fiind internat la alte date decât cele arătate.
Din cazierul judiciar al inculpatului, rezultă că acesta a mai fost condamnat pentru viol şi tâlhărie la pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 4 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 124/1997 a Tribunalului Bucureşti, fiind pusă în mişcare acţiunea penală faţă de sus-numitul la 12 iulie 2001 pentru deţinere de droguri pentru consum.
De asemenea, la data de 4 septembrie 2001 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M.F. în dosarul nr. 2878/2001 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti pentru reţinerea infracţiunii de tâlhărie, faptă comisă la data de 14 august 2001, în tramvai prin deposedarea părţii vătămate, prin violenţă, de un lănţişor din aur.
Faţă de cele ce preced se constată că, hotărârilor instanţelor de fond şi apel, prin care s-a stabilit vinovăţia inculpatului M.F. în săvârşirea infracţiunilor care fac obiectul cauzei, sunt legale şi temeinice, astfel încât recursul acestuia va fi respins ca nefondat.
Inculpatul este arestat în altă cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.F. împotriva deciziei penale nr. 376 din 16 iulie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 346/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3477/2004. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
