ICCJ. Decizia nr. 346/2004. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.346/2004
Dosar nr. 5403/2003
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 313 din 4 septembrie 2003, Tribunalul Bacău a dispus condamnarea inculpaţilor:
- A.V.;
- A.G.;
- A.I.V. la pedeapsa de câte 3 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata de câte 2 ani pentru fiecare inculpat, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 alin. ultim C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pentru toţi inculpaţii.
S-au dedus din pedepsele aplicate perioadele executate prin arest preventiv, începând cu 10 aprilie 2003 la zi.
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost prelungită arestarea preventivă a inculpaţilor cu încă 30 zile.
Au fost obligaţi inculpaţii în solidar, către partea civilă la 6.000.000 lei despăgubiri civile şi la 3.000.000 lei daune morale.
În baza art. 118 din Legea nr. 3/1978, au fost obligaţi inculpaţii în solidar, la plata sumei de 2.956.000 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare către Spitalul Municipal Oneşti, luându-se act că Serviciul de Ambulanţă Bacău nu s-a constituit parte civilă.
Conform art. 191 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la câte 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În noaptea de 1-2 decembrie 2002 a avut loc un conflict între inculpaţii A.V., A.I.V., A.G. şi M.C., acesta din urmă având însă partea sa de vină în declanşarea scandalului.
S-a mai reţinut că în comuna Berzunţi, sat Moreni, judeţul Bacău, soţii B.I. şi B.R., foşti specialişti în agricultură, au deschis un local, care în realitate era un fel de club, chiar dacă acolo se consumau şi băuturi alcoolice.
În acest local, inculpaţii obişnuiau să-şi petreacă timpul liber de multe ori, consumând doar câte un suc şi vizionau programe TV, navigau pe internet, lucrând ori jucându-se pe calculator.
Între inculpaţi şi proprietarul localului s-au statornicit relaţii bazate pe simpatie, tinerii erau ocrotiţi de către patronii localului respectiv, întrucât aveau un comportament civilizat.
În localul respectiv nu aveau acces persoanele, care anterior au provocat scandaluri şi nici cele aflate în stare de ebrietate.
În această situaţie s-a aflat şi martorul A.M., care, deşi era rudă cu proprietara localului, avea interdicţie de a frecventa acel local.
Cu toate acestea, la data de 1 decembrie 2002, A.M. a intrat în localul SC R. SRL Berzunţi şi aflându-se în stare de ebrietate, a tulburat liniştea consumatorilor, motiv pentru care a fost dat afară.
În apropierea localului s-a întâlnit cu M.C., dar nu i-a spus că a fost dat afară din local, ci i s-a plâns că nu i se permite accesul, deoarece are datorii neachitate.
Partea vătămată M.C., aflându-se în stare de ebrietate, şi fiind pus pe scandal, a intrat în local în jurul orelor 21,00, împreună cu martorul A.M., căruia i-a cumpărat o bere, deşi persoana de la bar l-a rugat să nu procedeze astfel.
De fiecare dată când partea vătămată şi martorul A.M. au intrat în localul respectiv, în stare de ebrietate, au tulburat liniştea, au deranjat consumatorii, provocând scandaluri care se finalizau cu sticle şi geamuri sparte. O perioadă de timp lui M.C. i-a fost interzis să frecventeze localul soţilor B.
A.C., aflându-se în stare de ebrietate, a agitat conţinutul sticlei de bere, stropind consumatorii. M.C. în loc să aplaneze incidentul mai ales că el cumpărase sticla cu bere, dimpotrivă i-a dat amploare, lovindu-l pe martorul P.D.
În cele din urmă, A.M. a scăpat din mână sticla de bere, care s-a spart, de pardoseală.
La una din mesele localului se aflau cei trei tineri, A.V., A.I.V. şi A.G., care s-au amuzat pe seama incidentului provocat de nişte persoane aflate în stare de ebrietate.
Observând acest lucru, M.C. s-a apropiat de masa acestora, ameninţându-i cu violenţă.
Martorul A.M. a fost dat afară din local.
Proprietara localului, văzând comportamentul necivilizat al părţii vătămate M.C., i-a solicitat să părăsească incinta localului.
Deoarece partea vătămată nu s-a conformat, a fost chemat la faţa locului martorul B.I., care a reuşit să o determine pe aceasta să părăsească localul. Partea vătămată nu a plecat acasă, rămânând în curtea localului, pe lângă un perete.
Ulterior, inculpatul A.V. a ieşit din local, cu intenţia de a merge la WC - ul din curte, dar a fost lovit pe neaşteptate de către M.C., atât de rău, încât l-a obligat pe cel agresat să strige după ajutor.
Fratele şi prietenul inculpatului A.V., auzind strigătele de ajutor au ieşit în curte, unde l-au găsit pe acesta din urmă, căzut la pământ, lovit şi murdar de sânge.
După ce l-au salvat pe A.V., toţi cei trei l-au lovit pe partea vătămată M.C., până l-au trântit la pământ şi au continuat să-i aplice lovituri cu pumnii şi picioarele şi după ce acesta căzuse. Apoi cei trei inculpaţi l-au târât pe M.C., până l-au scos în drum, abandonându-l vis-à-vis de local, în parcarea pentru autoturismele particulare.
Inculpaţii au revenit la local, fiindu-le indiferent ce se va întâmpla cu M.C., pe care l-au lăsat în frig, în stare gravă.
După o perioadă de timp, prin locul respectiv a trecut martorul A.M., care, deşi se afla în stare de ebrietate, l-a observat pe M.C., în starea gravă în care se afla.
Deoarece nu a putut să transporte singur victima, acelaşi martor l-a anunţat pe fiul acesteia despre cele întâmplate.
În jurul orelor 23,00, partea vătămată a fost dusă acasă de către fiul său, care a fost ajutat şi de martorul A.M.
Starea în care se afla victima fiind gravă, familia acesteia a anunţat Serviciul Judeţean de Ambulanţă Bacău, aceasta fiind transportată de urgenţă la Spitalul Municipal Oneşti, unde până la ziuă a şi fost operat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, partea civilă M.C. şi inculpaţii A.V., A.I.V. şi A.G.
În apelul declarat de Parchet s-a susţinut că în mod greşit s-au reţinut în favoarea inculpaţilor dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., privind circumstanţa atenuantă a provocării, iar pedepsele aplicate acestora sunt prea blânde, instanţa neţinând seama de gradul ridicat de pericol social al faptei comise şi potenţialul de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana inculpaţilor. S-a mai criticat hotărârea în sensul că, în mod greşit s-au făcut aplicarea prevederilor art. 74 C. pen., având în vedere că infracţiunea comisă de inculpaţi este o faptă deosebit de gravă.
Apelul declarat de partea civilă vizează cuantumul despăgubirilor civile, aceasta solicitând majorarea atât a daunelor materiale cât şi a daunelor morale.
Inculpaţii, la termenul de judecată din 28 octombrie 2003, au declarat că îşi retrag apelul.
Prin Decizia penală nr. 410 din 28 octombrie 2003, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău.
S-a luat act de declaraţiile inculpaţilor A.V., A.G. şi A.I.V., privind retragerea apelurilor declarate, împotriva sentinţei penale nr. 313 din 4 septembrie 2003 a Tribunalului Bacău.
A fost admis apelul declarat de partea civilă M.C.
S-a dispus desfiinţarea în parte a hotărârii atacate, numai cu privire la cuantumul despăgubirilor civile acordate şi rejudecând, au fost majorate despăgubirile civile datorate de inculpaţi în solidar, de la 6.000.000 lei la 15.000.000 lei despăgubiri civile şi de la 3.000.000 lei la 15.000.000 lei daune morale.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
În baza art. 160d alin. (1) C. proc. pen., a fost prelungită arestarea preventivă a apelanţilor inculpaţi A.V., A.G. şi A.I.V., cu încă 30 de zile, de la 30 octombrie 2003 la 28 noiembrie 2003 inclusiv.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate în sensul că pedeapsa aplicată inculpaţilor este prea blândă, ea nu reflectă gradul ridicat de pericol social, iar dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., au fost greşit reţinute în favoarea inculpaţilor, având în vedere că părţile dosarului nu au dovedit că inculpaţii au comis fapta, fiind în stare de provocare.
S-a solicitat admiterea recursului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, casarea deciziei atacate, înlăturarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., reţinute în favoarea inculpaţilor şi majorarea pedepselor aplicate acestora.
Examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în raport de motivele de recurs invocate şi care îşi găsesc temeiul, în dispoziţiile art. 3859 pct. 14 şi 171 C. proc. pen., se constată că acesta este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanţa atenuantă, printre alte împrejurări, săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinat de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că partea vătămată M.C. şi martorul A.M., fiind cunoscuţi în comună ca nişte persoane consumatoare de băuturi alcoolice şi puşi frecvent pe scandal, uneori proprietarul barului interzicându-le accesul în local, în seara de 1 decembrie 2002, au intrat în local deşi barmanul iniţial refuzase să-l mai servească pe martorul menţionat.
Pentru acest motiv, cei doi au provocat scandal, ameninţând cu violenţe pe inculpaţii A.V., A.I.V. şi A.G., care se aflau la o masă şi se amuzau de comportarea martorului A.M., care agitând conţinutul unei sticle de bere a stropit consumatorii.
Ulterior, inculpatul A.V., părăsind localul pentru câteva momente, a fost lovit de partea vătămată M.C., astfel că reacţia inculpaţilor de a lovi pe partea vătămată a fost determinată de comportamentul violent al acesteia, situaţie ce rezultă din depoziţiile martorilor B.R. şi B.I.
Aşa cum în mod corect au reţinut atât instanţa de fond cât şi cea de apel, activitatea provocatoare a părţii vătămate, a fost dovedită cu certitudine, constatându-se că nu există temeiuri pentru înlăturarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen.
În ce priveşte pedepsele aplicate inculpaţilor se constată că într-adevăr, instanţele nu au acordat eficienţa cuvenită tuturor criteriilor de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
La stabilirea şi aplicarea pedepselor nu s-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, atitudinea pe care inculpaţii au avut-o faţă de victimă, pe care, după ce i-au aplicat lovituri de o gravitate deosebită, au abandonat-o, lăsând-o în frig, pe vreme de iarnă, fiindu-le indiferent ce se va întâmpla cu ea.
Aşadar, pedepsele de câte 3 ani închisoare aplicate inculpaţilor nu reflectă gradul de pericol social al faptei comise şi nu este în măsură să realizeze reeducarea acestora în vederea reinserţiei în comunitate şi prevenţia generală, conform scopului prevăzut de art. 52 C. pen., impunându-se deci majorarea lor.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău să fie admis.
Se va casa Decizia atacată şi hotărârea primei instanţe cu privire la individualizarea pedepselor.
Se vor modifica pedepsele aplicate inculpaţilor A.V., A.G. şi A.I.V., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 73 lit. b), art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. a) alin. penultim C. pen., de la câte 3 ani închisoare la 4 ani închisoare.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Se va deduce din pedepsele aplicate, timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpaţilor de la 10 aprilie 2003 la 21 ianuarie 2004.
Onorariile de avocat, în sumă de câte 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, împotriva deciziei penale nr. 410 din 28 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bacău, privind pe inculpaţii A.V., A.G. şi A.I.V.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 313/ D din 4 septembrie 2003 a Tribunalului Bacău, cu privire la individualizarea pedepselor.
Modifică pedepsele aplicate inculpaţilor A.V., A.G. şi A.I.V., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 73 lit. b), art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 alin. penultim C. pen., de la câte 3 ani închisoare la câte 4 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Deduce din pedepsele aplicate, timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpaţilor de la 10 aprilie 2003 la 21 ianuarie 2004.
Onorariile de avocat, în sumă de câte 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 ianuarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3444/2004. Penal. Conf.comp.. Stabilirea... | ICCJ. Decizia nr. 347/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
