ICCJ. Decizia nr. 3751/2004. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3751/2004
Dosar nr. 2921/2004
Şedinţa publică din 2 iulie 2004
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 32 din3 mai 2004, pronunţată în dosarul nr. 2404/2004, Curtea de Apel Ploieşti a respins plângerea formulată potrivit art. 2781 C. proc. pen., de partea vătămată A.A. şi a menţinut soluţia din Rezoluţia nr. 751/II/2/2003 din 15 aprilie 2003, dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, şi Rezoluţia nr. 90/P/2003 din 27 ianuarie 2003 dată de procuror din cadrul aceluiaşi parchet, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public P.M.S. sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 289, infracţiune care nu a fost comisă de aceasta.
Împotriva acestei sentinţe, petenta persoană vătămată a declarat recurs, considerând că sentinţa este nelegală şi contrară probelor dosarului.
Astfel, a arătat că notarul public P.M.S. este vinovat de săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), întrucât în cele două contracte de vânzare autentificate nu s-a stipulat titlurile de proprietate ale vânzătorilor F.Şt. şi F.I. Cumpărătorul V.C.D., folosindu-se de această omisiune, a ocupat o parte din terenul grădinii petiţionarei. De asemenea, a arătat că adresele menţionate în contracte nu corespund realităţii, iar la fântâna cu apă situată pe terenul atribuit moştenitorilor F.Şt. au drept de servitute toţi moştenitorii. A mai considerat că notarul era obligat să treacă în contractul autentificat, înafara deciziei civile nr. 1266/1994, şi completarea expertizei tehnice judiciare a inginerului A.L., precum şi alte acte (procesul verbal de executare al executorului judecătoresc privind punerea în posesie a moştenitorilor, certificatele fiscale ale vânzătorilor, documentaţia de la cadastru). Neprocedând legal, notarul a săvârşit, în opinia petiţionarei, infracţiunea de fals intelectual.
Examinând recursul declarat de petiţionara persoană vătămată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că nu este fondat, pentru motivele ce urmează:
Potrivit art. 43 alin. (3) din Legea nr. 36/1995, înscrisurile referitoare la actele notariale se redactează potrivit voinţei părţilor şi în condiţiile prevăzute de lege.
Conform art. 45 alin. (2) din aceeaşi lege, notarul trebuie să ceară părţilor, ori de câte ori este cazul, documentele justificative şi autorizaţiile necesare încheierii actului.
La data de 22 aprilie 1999, notarul public M.S. a autentificat, prin încheierea nr. 320 contractul de vânzare cumpărarea intervenit între F.Şt., prin mandatar I.G., în calitate de vânzător şi V.C.D., în calitate de cumpărător, obiectul tranzacţiei constituindu-l lotul II (teren şi casă) moştenit de la părinţii săi, atribuit prin Decizia nr. 1266 din 13 iunie 1994 a Tribunalului Prahova, secţia civilă, rămasă definitivă.
La data de 16 iunie 1999, acelaşi notar a autentificat contractul de vânzare cumpărare intervenit între F.I., în calitate de vânzător, şi acelaşi cumpărător V.C.D., obiectul vânzării constituindu-l lotul nr. 3 atribuit vânzătorului prin Decizia menţionată mai sus.
Prin Decizia de partaj nr. 1266/1994, Tribunalul Prahova, secţia civilă, a dispus partajul dintre moştenitori (printre care se află A.A., precum şi F.I. şi F.Şt.), conform încheierii de admitere în principiu din 11 noiembrie 1993 şi variantei unice din raportul de expertiză L.A., completare.
Or, indicându-se în cele două contracte de vânzare cumpărare autentificate de notar această decizie care constituie titlu de proprietate pentru toţi moştenitorii, nu s-a încălcat nici o dispoziţie legală şi nici un drept de proprietate, ori servitute, care rezultă din cuprinsul hotărârii.
Potrivit art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), constituie infracţiunea de fals intelectual, falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omiterea cu ştiinţă de a însera unele date sau împrejurări.
Înalta Curte constată că nici una dintre aceste fapte nu a fost comisă de intimata P.M.S., aşa cum, legal, au constatat procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti prin rezoluţiile împotriva cărora petenta a formulat plângere conform art. 2781 C. proc. pen.
Prin urmare, Înalta Curte reţine că sentinţa atacată cu recurs de petentă, prin care s-a menţinut soluţia de neîncepere a urmăririi penale împotriva intimatei, este conformă legii şi justificată, întrucât aceasta nu a săvârşit infracţiunea de fals intelectual reclamată de A.A.
Încălcarea de către cumpărător a unui drept real consfinţit printr-o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat nu este imputabilă notarului, aceasta situaţie îndreptăţind, doar, pe partea vătămată să se adreseze instanţei civile pentru restabilirea drepturilor recunoscute prin Decizia menţionată.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta A.A.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara persoană vătămată A.A. prin mandatar A.A. împotriva sentinţei penale nr. 32 din 3 mai 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3732/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3752/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
