ICCJ. Decizia nr. 3846/2004. Penal. Art.192 alin.2 c.pen,. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3846/2004
Dosar nr. 3582/2004
Şedinţa publică din 7 iulie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 23 octombrie 2003, pronunţată în dosarul penal nr. 2158/2003 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului M.I.D. pe o perioadă de 30 zile de la 6 noiembrie 2003, până la 5 decembrie 2003, inclusiv, în temeiul dispoziţiilor art. 3002 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 160c C. proc. pen.
Instanţa de fond a constatat că în cauză se menţin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului şi faţă de natura şi gravitatea faptelor, pentru care acesta a fost trimis în judecată, înşelăciune şi complicitate la înşelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a apreciat că sunt îndeplinite dispoziţiile art. 148 lit. h) C. proc. pen. şi art. 143 C. proc. pen., iar punerea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că mandatul de arestare este nul absolut, deoarece la data emiterii acestuia se afla deja în executarea unei pedepse privative de libertate, iar prelungirea măsurii arestării preventive nu se justifică, deoarece lăsarea sa în libertate, nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 2599/ R din 12 noiembrie 2003, pronunţată în dosarul penal nr. 3480/2003, a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 550.00 lei, din care 200.000 lei, reprezintă onorariul avocatului desemnat din oficiu, pentru asigurarea asistenţei juridice a acestuia.
Instanţa de recurs a apreciat că tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 3002 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 160c C. proc. pen., luând în considerare în mod corect gravitatea potenţialelor infracţiuni, protejarea ordinii publice, pericolul ca recurentul să se sustragă procedurilor judecătoreşti şi constatând că temeiurile, care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.I.D., reiterând motivele arătate mai sus şi criticând Decizia Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul este inadmisibil.
Decizia penală nr. 2599/ R din 12 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, este definitivă, fiind pronunţată în calea de atac a recursului prevăzută de lege împotriva încheierii, prin care s-a dispus menţinerea arestării preventive, în conformitate cu dispoziţiile art. 160b C. proc. pen.
Prin urmare, inculpatul a utilizat şi epuizat în condiţii legale calea de atac a recursului ordinar, hotărârea judecătorească definitivă pronunţată în acest ciclu procesual, neputând face obiectul unui nou recurs.
Întrucât calea de atac folosită nu este prevăzută şi admisă de lege, art. 3851 C. proc. pen., stabilind care sunt hotărârile judecătoreşti care pot fi atacate cu recurs, deciziile pronunţate în recurs de curţile de apel, nefiind prevăzute, urmează ca recursul declarat de inculpat să fie respins ca inadmisibil.
Recurentul va fi obligat să plătească statului cheltuieli judiciare.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul M.I.D., împotriva deciziei penale nr. 2599/ R din 12 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 iulie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 3829/2004. Penal. Conf.comp.. Stabilirea... | ICCJ. Decizia nr. 3847/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
---|