ICCJ. Decizia nr. 3814/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3814/2004
Dosar nr. 3233/2004
Şedinţa publică din 7 iulie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 524 din 19 aprilie 2004, Tribunalul Bucureşti l-a condamnat pe inculpatul M.D.R., în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 8 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 374 zile neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 334/2001 a Judecătoriei Constanţa, pe care l-a contopit cu pedeapsa din prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 8 ani închisoare cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
A fost menţinută arestarea preventivă şi dedusă prevenţia de la 29 noiembrie 2003.
Inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor materiale în sumă de 5.500.000 lei şi a daunelor morale, în sumă de 50.000.000 lei, către partea civilă Z.D. şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că la data de 29 noiembrie 2003, aproximativ orele 19,00, în timp ce se deplasa spre domiciliu pe B-dul Kiseleff, partea vătămată Z.D. a fost deposedată prin violenţă de către inculpatul M.D.R. şi numitul P., de un telefon mobil, suma de 50.000 lei şi un ceas.
Strigătele de ajutor ale părţii vătămate au fost auzite de martorul A.R., care, apropiindu-se, l-a văzut pe inculpat ţinut de partea vătămată pentru a nu fugi, între timp apărând şi organul de poliţie, care l-a imobilizat pe făptuitor.
Asupra inculpatului M.D.R. a fost găsită bancnota de 50.000 lei, celelalte bunuri rămânând asupra făptuitorului P., care a reuşit să fugă de la locul faptei şi faţă de care organul de urmărire penală a disjuns cauza în vederea identificării şi prinderii.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 390 din 25 mai 2004, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, constatând că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpat, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., respectiv greşita individualizare a pedepsei, solicitând reducerea acesteia.
Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Situaţia de fapt a fost temeinic stabilită, fiind dovedită cu plângerea şi declaraţia părţii vătămate, procesele verbale ale organului de urmărire penală, declaraţiile martorilor A.R.Şt. şi C.F., coroborate cu declaraţiile inculpatului prin care a recunoscut săvârşirea tâlhăriei.
Încadrarea juridică reţinută este legală.
La aplicarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul ridicat de pericol social al infracţiunii săvârşite, împrejurările comiterii acesteia din care rezultă periculozitatea inculpatului, care nu a ezitat să o atace pe partea vătămată, singură într-o zonă cu teren viran din Bucureşti, precum şi celelalte date de caracterizare a făptuitorului, respectiv statutul de recidivist, liberat condiţionat la 23 decembrie 2002 din executarea unei pedepse de 3 ani închisoare pentru furt.
Faţă de aceste date, pedeapsa de 8 ani închisoare, situată în apropierea minimului special prevăzut de lege, este şi justificată şi necesară realizării funcţiilor de constrângere şi reeducare ale sancţiunii şi scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Comportarea sinceră a inculpatului în cursul procesului a fost avută în vedere la individualizarea pedepsei, astfel încât nu se constată vreun temei pentru reducerea acesteia.
Faţă de cele ce preced şi întrucât nu se constată nici existenţa vreunui caz de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., să se ia în considerare din oficiu, recursul inculpatului urmează să fie respins ca nefondat.
Din pedeapsa aplicată se va deduce timpul arestării preventive a inculpatului de la 29 noiembrie 2003 la 7 iulie 2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.D.R. împotriva deciziei penale nr. 390/ A din 25 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 29 noiembrie 2003 la 7 iulie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3796/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3823/2004. Penal. Art.184 alin.2; 4 c.pen.... → |
|---|
