ICCJ. Decizia nr. 3967/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3967/2004
Dosar nr. 3957/2004
Şedinţa publică din 16 iulie 2004
Asupra recursurilor de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin încheierea din 30 iunie 2004, pronunţată în dosarul nr. 902/P/Ap/2004, Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în baza art. 3002, raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a apelanţilor inculpaţi B.C., M.L. şi O.O.A.
Prin aceeaşi încheiere s-a acordat termen, pentru ca apelanţii să-şi angajeze apărător, la 21 iulie 2004, dată pentru care s-a dispus citarea inculpaţilor la Penitenciarul Spital Codlea. S-au menţinut delegaţiile apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor care urmează a fi angajaţi de inculpaţi.
Împotriva acestei încheieri, inculpaţii B.C. şi O.O.A. au declarat recurs, neindicând, în scris, motivele de casare. În şedinţa de astăzi, oral, prin apărător, s-a lăsat la aprecierea Înaltei Curţi modul de soluţionare a recursurilor.
Înalta Curte, examinând cauză sub toate aspectele, potrivit art. 38510 alin. (3) C. proc. pen., raportate la art. 3856 alin. (3) din acelaşi cod, constată că recursurile sunt nefondate, pentru motivele ce urmează:
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 109/2003, (M. Of. nr. 748/26.10.2003), în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b.
În conformitate cu prevederile art. 160b alin. (3), astfel cum au fost modificate prin aceeaşi ordonanţă de urgenţă, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Prin încheierea atacată, instanţa de apel, constatând că aceste dispoziţii procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpaţii au comis faptele penale pentru care au fost trimişi în judecată, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menţinerea arestării preventive a apelanţilor inculpaţi B.C. şi O.O.A.
Înalta Curte, verificând cauza în raport cu actele şi lucrările dosarului, reţine că încheierea instanţei de apel este legală şi justificată.
Astfel, potrivit art. 5 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la cazurile de excepţie în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpaţii B.C. şi O.O.A. au fost iniţial arestaţi preventiv în vederea aducerii lor în faţa autorităţilor judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că au săvârşit o infracţiune [(lit. c)].
Ulterior, măsura arestării a fost menţinută pe baza condamnării pronunţate de un tribunal competent [(art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenţie)], în speţă, în temeiul condamnării inculpatului O.O.A. la pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) alin. (21) lit. a) C. pen., pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 238/ S din 5 mai 2004, precum şi a condamnării inculpatului B.C. la pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare pentru săvârşirea a 11 infracţiuni de tâlhărie, prin aceeaşi sentinţă penală.
Chiar dacă sentinţa nu a rămas, încă, definitivă, menţinerea arestării preventive a inculpaţilor este justificată, aceştia fiind trimişi în judecată pentru infracţiuni pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare şi existând probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Constatând că sunt întrunite atât cerinţele art. 3002 şi ale art. 160b alin. (3) C. proc. pen., cât şi prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) şi c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 800.000 lei, din care sumele de câte 200.000 lei reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.C. şi O.O.A. împotriva Încheierii din 30 iunie 2004 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul nr. 902/2004.
Obligă pe recurenţii inculpaţi să plătească statului suma de câte 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3965/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3970/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
