ICCJ. Decizia nr. 3971/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3971/2004
Dosar nr. 4039/2004
Şedinţa publică din 20 iulie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 12/ F din 18 mai 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus arestarea condamnatului A.K., în vederea extrădării pentru executarea pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 304/2003 a Tribunalului Giurgiu, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 132 din 24 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti.
Din verificările efectuate, a rezultat că condamnatul a părăsit teritoriul României la 25 octombrie 2003. La solicitarea Inspectoratului de Poliţie Giurgiu, Biroul Naţional Interpol, a condiţionat punerea în urmărire internaţională a condamnatului de obţinerea acordului Curţii de Apel Bucureşti, în conformitate cu dispoziţia art. 41 din Legea nr. 296/2001, privind extrădarea.
Împotriva acestei hotărâri, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs, întrucât în mod greşit s-a dispus arestarea provizorie a condamnatului A.K., în vederea extrădării.
Recursul declarat este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 41, din secţiunea a II-a a Legii 296/2001, privind extrădarea activă, solicitarea extrădării se face de către Statul Român unui stat străin, în faza de punere în executare la propunerea motivată a preşedintelui instanţei competente, iar în cazul în care curtea de apel competentă, pe baza mandatului de executare dat în urmărire generală, consideră că extrădarea se impune în condiţii de urgenţă, solicită prin Inspectoratul General al Poliţiei Române, Biroul Naţional Interpol sau pe altă cale legală, arestarea provizorie a urmăritului, înştiinţând de îndată despre aceasta Ministerul Justiţiei.
Prevederile art. 33 din legea sus-menţionată, se aplică corespunzător.
Potrivit dispoziţiilor acestui din urmă articol, în caz de urgenţă, autorităţile competente ale statului solicitant pot cere arestarea provizorie a persoanei urmărite, chiar înainte de formularea cererii de extrădare.
Prin urmare, curtea de apel, pe baza mandatului de executare dat în urmărire generală, în cazul în care a considerat că extrădarea se impunea în condiţii de urgenţă, trebuia să solicite prin Biroul Naţional Interpol, arestarea provizorie a condamnatului înştiinţând de îndată Ministerul Justiţiei, iar nu să dispună arestarea provizorie, aşa cum greşit s-a procedat, întrucât, pe de o parte, pe numele urmăritului există deja un mandat de executare a pedepsei, iar pe de altă parte, această măsură procesuală nu putea fi pusă în executare pe teritoriul altui stat.
Totodată, instanţa trebuia să verifice, în prealabil, dacă sunt îndeplinite condiţiile cu privire la extrădare, iar solicitarea trebuia să cuprindă informaţii despre infracţiunea, pentru care se solicită extrădarea şi o copie a mandatului de executare a pedepsei.
Potrivit dispoziţiilor art. 33 din legea indicată, în caz de urgenţă, autorităţile competente ale statului solicitant pot cere arestarea provizorie a persoanei urmărite, chiar înainte de formularea cererii de extrădare.
Prin urmare, curtea de apel, pe baza mandatului de executare dat în urmărire generală, în cazul în care a considerat că extrădarea se impune în condiţii de urgenţă, trebuia să solicite prin Biroul Naţional Interpol arestarea provizorie a condamnatului, înştiinţând, de îndată, Ministerul Justiţiei, iar nu să dispună arestarea provizorie aşa cum greşit a procedat.
Aşadar, încheierea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti este contrară legii, ceea ce constituie cazul de recurs, prevăzut de art. 385 pct. 9 alin. (1), pct. 171 C. proc. pen.
Pentru aceste considerente, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti este fondat şi urmează ca în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a se admite ca atare, a se casa încheierea atacată şi a se trimite cauza la Curtea de Apel Bucureşti, spre rejudecare, pentru a se conforma dispoziţiile legale referitoare la extrădarea activă.
Cu ocazia rejudecării, instanţa va analiza şi celelalte motive înscrise în recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Totodată se va anula mandatul de arestare emis.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, împotriva încheierii nr. 12/ F din 8 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. 1651/2004, privind pe inculpatul A.K.
Casează încheierea atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.
Anulează mandatul de arestare preventivă emis.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3970/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3972/2004. Penal → |
|---|
