ICCJ. Decizia nr. 3970/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3970/2004
Dosar nr. 4041/2004
Şedinţa publică din 19 iulie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea pronunţată la 7 iunie 2004 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 1658/2004, s-a dispus printre altele, menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului apelant M.I.V.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că în cauză temeiurile măsurii arestării preventive a inculpatului apelant subzistă.
Împotriva încheierii, inculpatul a declarat, în termenul legal, recurs, motivat pe considerentul că din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 530 din 20 aprilie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a executat 5 luni şi deci, lăsarea lui în stare de libertate nu prezintă pericol pentru ordinea de drept.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile, prevăzute de art. 143 şi inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă, alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea sa în libertate, prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Prin sentinţa penală nr. 530 din 20 aprilie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, inculpatul, printre alţii, a fost condamnat la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata de 2 ani.
În cursul judecării apelului declarat de inculpat împotriva sentinţei, la termenul din 7 iunie 2004, în conformitate cu dispoziţiile art. 3002, raportat la art. 160b C. proc. pen., s-a dispus menţinerea măsurii arestării preventive a apelantului-inculpat, reţinându-se că acesta a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate şi că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Referitor la motivul de recurs invocat, este de observat că acesta nu vizează un temei, care să justifice revocarea măsurii arestării preventive.
Trecând la verificarea, din oficiu, a temeiniciei şi legalităţii încheierii recuzate, Curtea, constată că nu există nici o cauză de revocare a măsurii.
În raport de gradul ridicat de pericol social al infracţiunii reţinută în sarcina inculpatului şi de necesitatea de a se asigura desfăşurarea normală a procesului penal, subzistă, în continuare, temeiurile care justifică menţinerea măsurii arestării preventive.
Pentru considerentele arătate, recursul declarat de inculpat, urmează să fie respins.
Conform art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I.V., împotriva încheierii din 7 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 1658/2004.
Obligă pe recurent să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3967/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3971/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
