ICCJ. Decizia nr. 3998/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3998/2004
Dosar nr. 4125/2004
Şedinţa publică din 21 iulie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 9 iulie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, investită cu judecarea apelului declarat de inculpat împotriva sentinţei penale nr. 783 din 11 iunie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 6325/2003 a dispus, printre altele, menţinerea stării de arest a apelantului-inculpat D.Şt.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că împotriva inculpatului a intervenit o hotărâre de condamnare a acestuia la pedeapsa privativă de libertate de 7 ani închisoare şi că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare, impunându-se menţinerea lui în stare de arest şi în cursul judecării apelului.
În termenul legal inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii menţionate, el susţinând că nu se mai justifică menţinerea lui în stare de arest.
Recursul nu este fondat.
Art. 148 lit. h) C. proc. pen., prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 din acelaşi cod, şi inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii de viaţă, alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Prin sentinţa penală nr. 783 din 11 iunie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpat pentru infracţiunea de tâlhărie, la 7 ani închisoare.
În cursul judecării apelului declarat împotriva sentinţei, la termenul din 9 iulie 2004, în conformitate cu dispoziţiile art. 3002, raportat la art. 160b C. proc. pen., s-a dispus menţinerea măsurii arestării preventive, reţinându-se că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea şi că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Referitor la motivul de recurs, este de observat că acesta nu relevă vreun temei care să justifice revocarea măsurii arestării preventive.
Trecând la verificarea, din oficiu, a temeiniciei şi legalităţii încheierii recurate, Curtea reţine că, în raport de gradul ridicat de pericol social al infracţiunii reţinută în sarcina inculpatului şi de necesitatea de a se asigura celeritatea şi mersul normal al procesului penal, există în continuare temeiuri care justifică menţinerea inculpatului în stare de arest.
Pentru considerentele arătate, recursul declarat de inculpat urmează să fie respins.
Conform art. 192 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.Şt. împotriva încheierii de şedinţă din 9 iulie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 2251/2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3997/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3999/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
