ICCJ. Decizia nr. 4258/2004. Penal. Amînare exec. ped. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4258/2004
Dosar nr. 4050/2004
Şedinţa publică din 25 august 2004
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 434 din 24 mai 2004, pronunţată în dosarul nr. 1789/P/2003, Tribunalul Dolj a admis cererea de amânare a executării pedepsei formulată de condamnatul M.I., dispunând amânarea executării pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului M.I. prin Decizia penală n.154 din 7 aprilie 2003 a Curţii de Apel Craiova, pe o perioadă de 3 luni, de la data rămânerii definitive a sentinţei.
În considerentele hotărârii, tribunalul a reţinut că familia numeroasă a condamnatului se află în întreţinerea exclusivă a acestuia, iar soţia şi mama sa sunt bolnave, situaţie ce reprezintă o împrejurare specială din pricina căreia executarea pedepsei aplicate condamnatului trebuie să fie amânată, conform prevederilor art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 342 din 6 iulie 2004, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, a desfiinţat sentinţa atacată şi a respins cererea de amânare a executării pedepsei formulată de condamnatul M.I.
Curtea de apel a considerat că nu sunt întrunite cerinţele art. 453 lit. c) C. proc. pen., întrucât aşa cum rezultă din ancheta socială, situaţia familială a condamnatului este preexistentă aplicării pedepsei, are un caracter de permanenţă şi nu reprezintă împrejurări speciale în sensul dispoziţiilor legale menţionate, neputând fi înlăturată, oricum, în perioada de maximum de 3 luni prevăzută de aceste dispoziţii.
Împotriva acestei decizii, condamnatul a declarat recurs, considerând că există motive pentru amânarea executării pedepsei.
Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din cuprinsul anchetei sociale efectuată în cauză rezultă că familia condamnatului are o situaţie materială bună, locuind într-o casă proprietate personală a condamnatului, mobilată corespunzător, având şi un autoturism marca BMW înregistrat pe numele M.F., fiul condamnatului M.I.
Societatea comercială O.P. a cărui administrator a fost condamnatul, figurează în prezent pe numele unei alte membre a familiei M.S.
Este evident că întreaga familie are venituri realizate din funcţionarea acestei societăţi. Totodată, fiul condamnatului are în proprietate un autoturism marca BMW, care evidenţiază, de asemenea, standardul de viaţă al familiei.
Pe de altă parte, bolile de care suferă mama şi soţia condamnatului au un caracter de permanenţă (boli de inimă, diabet, astm), sunt preexistente condamnării petentului, iar la tratarea acestora, oricum, condamnatul nu ar avea nici o contribuţie.
De altfel, condamnarea inculpatului M.I. a rămas definitivă prin Decizia nr. 2168 din 22 aprilie 2004, dată de la care, acesta, fiind în stare de libertate mai mult de 3 luni, nu a dovedit că ar putea îmbunătăţi prin prezenţa sa starea de sănătate a acestor membre de familie, stare care preexistă cu mult înaintea condamnării sale.
Înalta Curte observă că potrivit art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., numai când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează, executarea pedepsei poate fi amânată cel mult 3 luni şi numai o singură dată.
Înalta Curte constată că nici situaţia materială a familiei condamnatului şi nici starea de sănătate a unor membri ai familiei sale, preexistente condamnării, nu constituie împrejurări speciale din pricina cărora executarea imediată a pedepsei aplicate condamnatului ar avea consecinţe grave pentru familia sa.
Prin urmare, reţinând că, prin hotărârea criticată, s-au aplicat corect prevederile art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul condamnat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 342 din 6 iulie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă pe recurent la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 august 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 4254/2004. Penal. întrerupere exec. ped. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4262/2004. Penal → |
---|