ICCJ. Decizia nr. 4284/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4284/2004
Dosar nr. 4305/2004
Şedinţa publică din 26 august 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 760 din 3 iunie 2003, Judecătoria Slatina, a dispus condamnarea inculpatului B.D.D. la pedepsele de:
- 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) (faptă comisă la sfârşitul lunii noiembrie 2002);
- 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41, alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen. (fapta comisă la 6 decembrie 2002 – 8 decembrie 2002);
- 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. i) şi g) C. pen., cu aplicarea art,41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen. (fapta comisă la 6 decembrie 2002 – 8 decembrie 2002);
- 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (fapta comisă la 17 decembrie 2002);
- 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (fapta comisă la 17 decembrie 2002).
În baza art. 33 şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, în condiţiile art. 57 şi art. 71 C. pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 1961 din 26 noiembrie 2002, pronunţată de Judecătoria Slatina şi în baza art. 1 şi 8 din Legea nr. 543/2002, modificată, s-a constatat graţiată integral şi condiţionat această pedeapsă.
S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 543/2002.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu 9 ianuarie 2003 la zi.
A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă formulată de partea civilă S.N., astfel cum a fost precizată la 4 martie 2003 şi a fost obligat inculpatul, în solidar cu alţi inculpaţi la plata sumei de 3.775.000 lei reprezentând despăgubiri civile.
S-a constatat că partea civilă D.M. a renunţat la acţiunea civilă, iar partea vătămată B.I. s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul fiind recuperat prin restituirea bunului sustras.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul B.D.D. a sumei de 300.000 lei.
A fost respinsă cererea martorului V.V. privind obligarea inculpatului B.D.D. la restituirea sumei de 400.000 lei, ca neîntemeiată.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La sfârşitul lunii noiembrie 2002, pe timp de noapte, inculpaţii B.D.D. împreună cu alţi inculpaţi condamnaţi în aceeaşi cauză, respectiv B.D.D., G.P.M. şi B.S., au pătruns în locuinţa părţii vătămate S.N. prin escaladarea gardului de unde au sustras o butelie de aragaz, 2 geci, 3 pături, un cearceaf, un televizor alb-negru marca Sirius, un ceas de perete şi alte bunuri în valoare totală de 8.000.000 lei.
S-a mai reţinut că inculpatul B.S. aflând că fratele său B.D.D. şi verişorul inculpatului, G.P.M. au sustras bunuri din locuinţa părţii vătămate S.N., tot într-o noapte de la sfârşitul lunii noiembrie 2002, a mers singur în locuinţa acesteia şi după ce a pătruns în curte prin escaladarea gardului a sustras din casă un televizor alb-negru şi un ceas de perete.
Într-o seară de la începutul lunii decembrie 2002, în jurul orei 20,00 – 21,00, a mers la locuinţa părţii vătămate D.M. şi a intrat în curte, după care prin escaladarea unei ferestre a pătruns în locuinţa acesteia de unde a sustras o plapumă, 2 pături, un covor şi un televizor color, pe care l-a abandonat, întrucât i-a căzut din mână şi s-a deteriorat. La interval de 2 zile acelaşi inculpat s-a întors la locuinţa aceleiaşi părţi vătămate, pe timp de noapte şi prin acelaşi mod de operare a sustras din bucătăria ei un aragaz cu 3 ochiuri şi o butelie pe care le-a ascuns în apropierea bucătăriei din com. Mărunţei.
Valoarea bunurilor sustrase de la partea vătămată D.M. a fost de 2.000.000 lei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel printre alţii, inculpatul B.D.D. criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepselor.
Prin Decizia penală nr. 419 din 16 septembrie 2003, Tribunalul Olt a respins, ca nefondate, apelurile declarate printre alţii, de inculpatul B.D.D.
S-a dedus prevenţia la zi şi s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive, printre alţii, a inculpatului B.D.D.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs printre alţii inculpatul B.D.D.
La termenul de judecată din 24 noiembrie 2003 în faţa instanţei de recurs, inculpatul a declarat că îşi retrage recursul.
Prin Decizia penală nr. 1625, Curtea de Apel Craiova a luat act că inculpatul B.D.D., şi-a retras recursul.
Împotriva hotărârilor pronunţate în cauză, în temeiul art. 409 şi a art. 410 alin. (1) partea I pct. 71 teza I C. proc. pen., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare, criticându-le în sensul greşitei aplicării a dispoziţiilor art. 37 lit. a) şi ale art. 83 C. pen.
Recursul în anulare este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 37 lit. a) C. pen., există recidivă când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie, înainte de începerea executării pedepsei în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracţiune este închisoarea mai mare de un an.
Pe de altă parte, conform art. 33 lit. a) C. pen., există concurs de infracţiuni când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele.
Raportând cauzei aceste texte de lege, se reţine că, din fişa de cazier judiciar şi din dosarul penal nr. 8215/2002 al Judecătoriei Slatina, inculpatul B.D.D. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1961 din 26 noiembrie 2002 la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., fapta săvârşită la 20 februarie 2002.
Hotărârea a rămas definitivă prin neapelare, ea fiind comunicată inculpatului B.D.D., care a lipsit la dezbateri şi la pronunţare, la 21 decembrie 2002.
Potrivit art. 363 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., termenul de 10 zile pentru declararea apelului curge pentru părţile care au lipsit atât la dezbateri, cât şi la pronunţare de la data comunicării copiei de pe dispozitivul hotărârii, iar potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) lit. a) din acelaşi cod, hotărârile primei instanţe rămân definitive la data expirării termenului de apel, când nu s-a declarat apel în termen.
Verificând actele dosarului se constată că termenul de apel a început să curgă la 21 decembrie 2002 şi s-a împlinit la 1 ianuarie 2004, însă deoarece zilele de până pe 6 ianuarie 2003, atât oficial cât şi prin HG nr. 1279/2002 (M. Of. nr. 843/22.11.2002) au fost zile nelucrătoare, hotărârea a rămas definitivă la 6 ianuarie 2003.
Cum faptele pentru care inculpatul a fost condamnat în prezenta cauză, au fost comise în perioada noiembrie – decembrie 2002, deci înainte ca inculpatul să fie condamnat definitiv, rezultă că ele sunt în concurs real cu cele pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1961 din 26 noiembrie 2002, iar această condamnare nu poate atrage starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., cum greşit au stabilit instanţele de judecată.
Date fiind aceste condiţii, nu mai sunt incidente dispoziţiile art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, ci ale prevederilor art. 85 alin. (1) C. pen., referitoare la anularea acesteia, faptele deduse judecăţii în cauză fiind săvârşite, atât înainte de pronunţarea la 26 noiembrie 2002 a sentinţei penale nr. 1961 a Judecătoriei Slatina prin care s-a dispus suspendarea, cât şi până la rămânerea definitivă a acesteia.
În consecinţă, instanţele trebuiau să procedeze la anularea suspendării condiţionate a pedepsei anterioare şi aplicarea dispoziţiilor privind concursul de infracţiuni, ţinând seama că cea de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1961 din 26 noiembrie 2002 a Judecătoriei Slatina, comisă fiind la 20 februarie 2002, este graţiată integral şi condiţionat, conform art. 1 din Legea nr. 543/2002, aşa cum a fost modificată prin OUG nr. 18/2003.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 4141 C. proc. pen., cu referire la art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează ca recursul în anulare să fie admis.
Se vor casa hotărârile atacate cu privire la aplicarea prevederilor art. 37 lit. a) şi ale art. 83 C. pen., dispoziţii ce vor fi înlăturate.
În baza art. 85 C. pen., urmează să fie anulată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului B.D.D. prin sentinţa penală nr. 1961 din 26 noiembrie 2002 a Judecătoriei Slatina.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, se va constata graţiată pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1961 din 26 noiembrie 2002 a Judecătoriei Slatina.
Se va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din legea sus-menţionată.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., B.D.D. urmează să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada executată de la 9 ianuarie 2003 la 26 august 2004.
Onorariul de avocat, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 760 din 3 iunie 2003 a Judecătoriei Slatina, deciziei penale nr. 419 din 16 septembrie 2003 a Tribunalului Olt şi deciziei penale nr. 1625 din 24 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, privind pe inculpatul B.D.D.
Casează hotărârile atacate cu privire la aplicarea prevederilor art. 37 lit. a) şi ale art. 83 C. pen., dispoziţii pe care le înlătură.
În baza art. 85 C. pen., anulează suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului B.D.D. prin sentinţa penală nr. 1961 din 26 noiembrie 2002 a Judecătoriei Slatina.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, constată graţiată pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1961 din 26 noiembrie 2002 a Judecătoriei Slatina.
Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din legea sus-menţionată.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul B.D.D. urmează să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada executată de la 9 ianuarie 2003 la 26 august 2004.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 august 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4283/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4285/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs → |
|---|
