ICCJ. Decizia nr. 4288/2004. Penal. Art.174 c.p. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4288/2004
Dosar nr. 4422/2004
Şedinţa publică din 27 august 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 100 din 18 mai 2004, Tribunalul Buzău, în baza art. 174, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a dispus condamnarea inculpaţilor F.I., J.M. şi M.N. la câte 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
În baza art. 189 alin. (2) C. pen., a condamnat fiecare inculpat la câte 10 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) a dispus ca inculpaţii să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare la care a adăugat un spor de 2 ani, în final având de executat 17 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pentru toţii inculpaţii, iar pentru inculpatul F.I., în baza art. 67 C. pen., a dispus şi degradarea militară.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus timpul reţinerii şi arestării preventive din 30 noiembrie 2003 la zi, pentru F.I. şi J.M. şi de la 1 decembrie 2003 la zi pentru M.N.
A dispus confiscarea unei scânduri şi a unui levier de la inculpatul J.M.
A luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că în noaptea de 01 noiembrie 2003, cei trei inculpaţi, prin loviri repetate cu corpuri dure (levier, scândură) au ucis victima P.D., după care, cu intenţia de a ascunde fapta, au transportat cadavrul cu o căruţă şi l-au abandonat pe prundul râului Rm. Sărat din judeţul Buzău.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv raportul medico-legal de necropsie, declaraţiile martorilor C.L.L., P.M., D.A., S.C. şi C.D., proces-verbal de cercetare la faţa locului şi declaraţiile inculpaţilor.
Deşi pe parcursul urmăririi penale inculpaţii au recunoscut fapta şi au descris modalitatea în care au săvârşit-o, în cursul cercetării judecătoreşti, J.M. a revenit şi a negat comiterea faptei, fără a motiva schimbarea atitudinii sale procesuale.
Inculpatul F.I. şi-a menţinut declaraţia dată în cursul urmăririi penale, recunoscând fapta pentru care a fost cercetat şi dând amănunte şi cu privire la participarea celorlalţi doi inculpaţi.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel inculpaţii solicitând redozarea pedepselor aplicate, întrucât au dat dovadă de sinceritate şi au regretat faptele comise.
Prin Decizia penală nr. 298 din 7 iulie 2004, Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca nefondate, apelurile declarate.
Împotriva acestei decizii, inculpaţii J.M. şi F.I. au declarat recurs, solicitând, în primul rând achitarea, întrucât nu se consideră vinovaţi, iar, în subsidiar, reducerea pedepselor pe care le consideră prea aspre.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând Decizia atacată, în raport de probele dosarului, Curtea constată că situaţia de fapt a fost corect reţinută şi vinovăţia inculpaţilor pe deplin dovedită, fiind susţinute de ansamblul materialului probator administrat în cauză.
Astfel, în faza de urmărire penală, inculpaţii F.I. şi J.M. au dat declaraţii ample cu privire la modalitatea în care au comis faptele şi participarea fiecăruia, declaraţii care se coroborează cu declaraţiile martorilor C.L.L. şi C.D. în care aceştia arată că în noaptea când s-a petrecut fapta au auzit strigăte de ajutor şi zgomote de lovituri pe drumul din direcţia podului, au văzut trei persoane de etnie romă care loveau un bărbat, recunoscându-l pe F.I.
Martorii au strigat la aceştia să înceteze, împrejurare în care cei trei inculpaţi au ridicat victima şi au aruncat-o într-o căruţă, după care au plecat.
Din procesele verbale de confruntare dintre inculpaţii F.I. şi J.M., M.N. şi J.M., rezultă că faptele s-au derulat într-un interval de aproximativ 2 ore, 2 ore şi jumătate, iar cei mai agresivi au fost J.M. şi F.I.
Faţă de aceste probe administrate, în mod corect cele două instanţe au reţinut că inculpaţii J.M. şi F.I. se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor de lipsire de libertate şi omor.
În ceea ce priveşte pedepsele aplicate, se constată că acestea au fost corect individualizate, în raport de dispoziţiile art. 52 şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), avându-se în vedere gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor, modul în care au fost comise, pedeapsa prevăzută de lege, numărul făptuitorilor, precum şi conduita procesual penală a acestora.
Ca atare după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursurile fiind nefondate, Curtea urmează a le respinge, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii J.M. şi F.I. împotriva deciziei penale nr. 298 din 7 iulie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive de la 30 noiembrie 2003 la 27 august 2004.
Obligă pe recurenţi să plătească statului suma de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 august 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4287/2004. Penal. Art.174 c.p. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4290/2004. Penal. Art.174, 175 c.p. Recurs → |
|---|
