ICCJ. Decizia nr. 4379/2004. Penal. Art.329 alin 1 c. pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4379/2004
Dosar nr. 3896/2004
Şedinţa publică din 7 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 900 din 22 decembrie 2003, Tribunalul Iaşi a condamnat pe inculpata K.C.G. la şase pedepse cu închisoarea de câte 6 ani pentru săvârşirea a şase infracţiuni de proxenetism, prevăzute de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
A fost condamnată inculpata K.C.G. la două pedepse de câte 8 ani închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de proxenetism, prevăzute de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
A mai fost condamnată aceeaşi inculpată la 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane.
În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.
În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatei, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, dreptul de a alege şi de a fi aleasă în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la 3 aprilie 2003 la zi.
S-a menţinut arestarea cu încă 30 de zile, de la 28 ianuarie 2004 la 26 februarie 2004, inclusiv.
În temeiul art. 329 alin. (3) C. pen., s-au confiscat următoarele bunuri:
- telefon;
- cartelă;
- telefon;
- cartelă;
- 2 bancnote a 100 euro;
- 4 bancnote a 50 euro;
- suma de 50 dolari S.U.A.
Au fost respinse ca nefondate acţiunile civile promovate în cauză.
În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligată inculpata să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 6.300.000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut în esenţă următoarea situaţie de fapt:
Inculpata K.C.G. are cetăţenie dublă: română şi turcă şi a trăit în concubinaj cu numitul O., cetăţean turc, în apartamentul acestuia situat în oraşul Istambul.
În luna ianuarie 1998, inculpata i-a propus părţii vătămate I.D. să meargă în Turcia, unde o va ajuta să găsească un loc de muncă. Aceeaşi propunere i-a făcut-o şi părţii vătămate P.M.
După ce le-a ajutat să obţină paşapoarte, plătind taxele necesare, la data de 26 noiembrie 1998, le-a însoţit pe cele două tinere în Turcia, unde le-a cazat în locuinţa concubinului său. Până în luna mai 1999, inculpata le-a ajutat pe cele două părţi vătămate să practice prostituţia, căutând clienţi, luând legătura cu aceştia, transportându-le pe cele două tinere la locul stabilit cu clienţii.
După ce părţile vătămate întreţineau relaţii sexuale cu clienţii, inculpata încasa banii, le lua pe tinere şi le ducea acasă.
În jurul datei de 6 mai 2000, inculpata le-a însoţit pe I.N.V., I.C. şi minora C.M.E. din România până în Istambul, unde le-a cazat în apartamentul concubinului său.
După ce le-a luat paşapoartele pentru a nu putea fugi, inculpata le-a convins să practice prostituţia.
K.C.G. primea comenzile prin telefon, ducea fetele la clienţi, lua banii şi după ce acestea întreţineau relaţii sexuale, le aducea înapoi.
După aproximativ două luni, I.C. s-a întors în România, I.N.V. şi C.M.E. au practicat prostituţia pentru inculpată, până în luna noiembrie 2000, când s-au întors în România.
În primăvara anului 2001, inculpata a revenit în România, în cursul lunii aprilie 2001 le-a contactat pe HG şi minora P.M., pe care le-a convins să meargă cu ea în Turcia.
După obţinerea paşapoartelor pentru cele două tinere, inculpata împreună cu acestea au plecat în Turcia la data de 18 aprilie 2001. În Istambul au fost duse în apartamentul concubinului inculpatei.
În perioada aprilie 2001 – 17 noiembrie 2001, tinerele au practicat prostituţia pentru inculpată. K.C.G. ducea fetele la clienţi, lua banii de la aceştia, apoi tinerele întreţineau relaţii sexuale după care erau duse în apartamentul indicat mai sus.
În vara anului 2001, K.C.G. a revenit în România. Inculpata a contactat-o pe G.I., pe care a convins-o să meargă cu ea în Turcia să lucreze la o fabrică de materiale plastice.
Tânăra a fost de acord şi în data de 7 iulie 2001, a plecat în Turcia unde în apartamentul inculpatei s-a întâlnit cu P.M. şi HG, care se aflau în Turcia din luna aprilie 2001.
După o săptămână inculpata K.C.G. i-a spus părţii vătămate G.I. că va trebui să practice prostituţia în folosul său. Întrucât era virgină, tânăra a refuzat şi i-a cerut inculpatei să o lase să se întoarcă în ţară. Inculpata i-a luat paşaportul, apoi a dus-o la un cetăţean turc pe nume H., căruia i-a vândut-o spunându-i că va întreţine relaţii sexuale numai cu acesta.
În locuinţa lui H., tânăra a fost obligată să întreţină relaţii sexuale timp de o lună. După circa o lună, întrucât partea vătămată plângea şi se ruga să fie lăsată să plece acasă, H. a sunat-o pe inculpată, aceasta a venit şi a luat-o, ducând-o la acelaşi apartament.
Ulterior, partea vătămată a fost vândută pentru 500 dolari S.U.A. unei turcoaice.
În perioada august 2001 – februarie 2002, G.I. a practicat prostituţia în folosul inculpatei.
În februarie 2002 tânăra s-a întors în România.
Situaţia de fapt reţinută de instanţă rezultă din declaraţiile părţilor vătămate şi ale inculpatei date în timpul urmăririi penale şi al judecăţii. Faptele şi împrejurările care rezultă din aceste mijloace de probă, se coroborează cu cele care rezultă din declaraţiile martorilor, din copii de paşapoarte şi din adresele poliţiei de frontieră.
Faptele inculpatei K.C.G. de a recruta, de a îndemna şi de a înlesni în Turcia, Istambul, practicarea prostituţiei de către P.M., I.D., I.N.V., I.C. şi HG, oferindu-le cazare, căutându-le clienţi şi luând bani de la aceştia pentru relaţiile sexuale practicate cu ele, în perioadele decembrie 1998 – mai 1999; mai 2000 – noiembrie 2000; aprilie 2001 – 17 noiembrie 2001, întrunesc elementele constitutive a cinci infracţiuni de proxenetism, prevăzute de art. 329 alin. (1) C. pen.
Fapta inculpatei K.C.G. de a recruta, de a îndemna şi de a înlesni în Turcia, Istambul, practicarea prostituţiei de către minorele C.M.E. şi P.M., oferindu-le cazare, căutându-le clienţi şi luând bani de la aceştia pentru relaţiile sexuale practicate cu ele, în perioadele mai 2000 – noiembrie 2000 şi aprilie 2001 – 17 noiembrie 2001, întrunesc elementele constitutive ale două infracţiuni de proxenetism, prevăzute de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen.
Faptele inculpatei de a transporta pe G.I. în Turcia, unde a vândut-o unui cetăţean turc, pentru o sumă de bani, care nu a putut fi stabilită în timpul judecăţii, pentru întreţinerea relaţiilor sexuale cu acesta, apoi de a înlesni practicarea prostituţiei de către G.I. şi de a o revinde pentru 500 dolari S.U.A., unei persoane în scopul exploatării sexuale prin obligarea părţii vătămate la practicarea prostituţiei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane.
Pentru fiecare infracţiune de proxenetism s-a aplicat legea penală mai favorabilă inculpatei, în conformitate cu dispoziţiile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În cauză, faptele comise de inculpată care de fiecare dată a profitat de anumite condiţii prielnice, prin modul în care au fost concepute şi realizate, precum şi perioadele relativ mari de timp dintre ele, impun concluzia că fiecare dintre acestea prezintă conţinutul unei infracţiuni distincte. Inculpata a acţionat pe baza unei hotărâri autonome, luată în mod spontan şi reînoită când a avut prilejul, astfel că în cauză există concurs de infracţiuni, fiind aplicabile dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen.
La stabilirea pedepselor s-a ţinut seama de criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, scopul urmărit, locul unde au fost săvârşite infracţiunile, vârsta victimelor, au impus stabilirea unei pedepse cu închisoarea orientată spre maximul special prevăzut de lege, pentru fiecare infracţiune.
În temeiul art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele au fost contopite, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea.
În baza art. 71 C. pen., inculpatei i s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., inculpatei i s-a interzis, pe o durată de trei ani după executarea pedepsei principale, dreptul de a alege şi de a fi aleasă în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la 3 aprilie 2003 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., instanţa a menţinut durata arestării preventive cu încă 30 de zile.
În temeiul art. 329 alin. (3) C. pen., s-au confiscat de la inculpată bunurile şi banii care, cu certitudine, au servit direct sau indirect la comiterea infracţiunilor, precum şi banii care au fost dobândiţi prin comiterea acestora: telefon, cartelă; telefon, cartelă, două bancnote a 100 lire; 4 bancnote a 50 euro; suma de 500 dolari S.U.A.
Cât priveşte cererile părţilor civile I.N.V., I.C., C.M.E., P.M. şi G.I., de obligare a inculpatei la plata unor sume de bani cu titlu de despăgubiri morale, tribunalul le-a respins ca nefondate.
S-a apreciat că părţile civile nu sunt îndreptăţite să primească daune morale, atâta timp cât au acceptat să practice prostituţia fără a fi constrânse.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel în termen, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi inculpata K.C.G., invocând nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii.
În motivarea apelului declarat de parchet s-a susţinut că nelegalitatea hotărârii pronunţate constă în aceea că, instanţa a omis să dispună confiscarea sumelor pe care inculpata le-a obţinut prin practicarea prostituţiei de către cele 8 tinere, pe care le-a dus în Turcia, le-a cazat la concubinul său, căutându-le clienţi şi obligându-le să se prostitueze.
S-a susţinut că prin săvârşirea acestor infracţiuni, inculpata ar fi realizat sumele de 54.000 dolari S.U.A. şi 471.000 mărci germane, sume ce trebuiau confiscate în folosul statului.
În motivarea apelului său, inculpata a susţinut că este şomeră, are 3 copii în întreţinere, chiar şi ea este o victimă şi a fost nevoită să plece în Turcia pentru a realiza nişte venituri şi a-şi întreţine familia.
A mai precizat că singurul vinovat de această activitate infracţională este cetăţeanul turc, care le obliga pe toate să se prostitueze în folosul său. Inculpata a mai arătat că tinerele care au însoţit-o în Turcia erau persoane de moravuri uşoare, ştiau pentru ce merg în această ţară, unele au mai fost amendate şi în România pentru practicarea prostituţiei.
A solicitat reaprecierea materialului probator administrat, desfiinţarea hotărârii pronunţate în latura penală şi reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Cu privire la confiscarea sumelor precizate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi a solicitat a se avea în vedere că s-au cheltuit sume importante cu cazarea şi întreţinerea părţilor vătămate şi nu există date certe vizând cuantumul sumelor încasate de inculpată.
Prin Decizia penală nr. 196 din 3 iunie 2004, Curtea de Apel Iaşi a admis apelul declarat de parchet, desfiinţând hotărârea apelată şi rejudecând, a descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare în pedepsele componente, aplicând pe lângă fiecare pedeapsă principală, pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de câte 3 ani.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele principale şi complimentare în pedepsele de executat de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A dispus obligarea la plată a inculpatei K.C.G. a echivalentului în lei a sumei de 300.000 dolari S.U.A.
A menţinut toate celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata K.C.G., împotriva aceleiaşi hotărâri.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata K.C.G., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, pe fond, reducerea pedepsei.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.
Instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatei, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârşite de aceasta.
De altfel, inculpata nici nu contestă săvârşirea faptelor, pe care le-a recunoscut, ci cuantumul pedepselor aplicate, apreciate ca fiind prea severe.
Cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpatei, se constată că au fost respectate criteriile generale, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv împrejurările şi modalitatea de săvârşire a infracţiunilor, gradul ridicat de pericol social al faptelor, circumstanţele personale, limitele de pedeapsă, aspecte ce au condus la stabilirea unei pedepse rezultante care, prin cuantumul şi modalitatea de executare, este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei, prevăzută de art. 52 C. pen.
Aşa încât, faţă de modul de săvârşire a infracţiunilor, durata lor în timp şi foloasele materiale pe care inculpata le-a obţinut, în cauză nu sunt motive care să impună admiterea cererii de reducere a pedepsei formulată de inculpată.
Faţă de aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează să fie respins recursul declarat de inculpată, ca nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (1) C. proc. pen., va fi obligată recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata K.C.G., împotriva deciziei penale nr. 196 din 3 iunie 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei perioada arestării preventive de la 3 aprilie 2003 la 7 septembrie 2004.
Obligă recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4376/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4380/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
