ICCJ. Decizia nr. 3533/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3533/2004
Dosar nr. 5276/2003
Şedinţa publică din 25 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 221 din 16 iulie 2003 a Tribunalului Olt s-a dispus condamnarea inculpatului M.P. la câte 2 ani închisoare (parte vătămată I.A. şi parte vătămată D.S.), pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e), cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 13, art. 74 şi art. 76 C. pen.
S-au contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
Potrivit dispoziţiilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 868/1999 a Judecătoriei Botoşani, pedeapsă care să fie executată alături de pedeapsa aplicată, în total având de executat 3 ani şi 6 luni închisoare.
S-a dedus timpul măsurii şi arestării preventive din pedeapsa aplicată de la 4 septembrie 2000.
În sfârşit s-au constatat recuperate prejudiciile cauzate părţilor civile.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că inculpatul şi numiţii R.C. şi I.A.M. au hotărât să sustragă bani şi bunuri de la elevii Liceului Teologic din localitate.
Pentru realizarea rezoluţiei infracţionale, cei trei s-au deplasat în holul de la intrare al primăriei, de unde puteau observa apariţia elevilor care reveneau de la internat.
Astfel că în jurul orelor 19,00, cei trei au acostat pe partea vătămată I.A. cerându-i toţi banii. La refuzul acesteia, prin ameninţare, i-a sustras portmoneul din care atât inculpatul cât şi I.A.M. şi-au însuşit câte 100.000 lei. După ce au luat banii au restituit portmoneul, ameninţând partea vătămată cu bătaia în situaţia în care aceasta va reclama cele întâmplate.
Ulterior, prin acelaşi procedeu, au acostat pe parte vătămată D.S., sustrăgându-i prin violenţă suma de 350.000 lei şi un telefon mobil, părăsind locul faptei în fugă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, solicitând achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b1), raportat la art. 181 C. proc. pen. şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, prevăzută de art. 91 C. pen.
Prin Decizia nr. 332 din 10 noiembrie 2003 Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.P.
Şi împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, solicitând şi prin apărător, în principal casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei pentru refacerea urmăririi penale, motivat de încălcarea dreptului la apărare a inculpatului şi necesitatea efectuării unei expertize neuropsihiatrice. În subsidiar s-a cerut reducerea pedepsei faţă de datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Analizând actele şi lucrările dosarului se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt, dând faptelor încadrarea juridică legală, iar pedepsele aplicate sunt just individualizate, în raport cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, primul motiv de recurs invocat, ce vizează încălcarea dispoziţiilor procedurale referitoare la dreptul de apărare şi care atrage nulitatea urmăririi penale este neîntemeiat. Declaraţia dată de inculpat în faţa organelor de urmărire penală a fost dată în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, iar prezentarea materialului de urmărire penală s-a făcut în prezenţa av. M.I., astfel încât dispoziţiile art. 6 C. proc. pen., nu au fost încălcate.
Referitor la necesitatea efectuării unei expertize neuropsihiatrică şi acest motiv este neîntemeiat, atâta timp cât prin raportul de expertiză medico legal, întocmit de I.N.M.L. Bucureşti avizat de către Comisia Superioară Medico Legală s-a stabilit existenţa discernământului în săvârşirea faptelor.
Sub aspectul individualizării pedepsei, se constată de asemenea că, instanţele, în raport de pericolul deosebit al faptei, de natură a leza grav relaţiile sociale, împrejurările concrete de săvârşirea faptei, cât şi persoana inculpatului cunoscut cu antecedente penale, nu justifică reducerea acesteia.
Pentru considerentele sus-arătate, Curtea în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.P., împotriva deciziei penale nr. 332 din 10 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Suceava.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4324/2004. Penal. Art. 211, 197 c.p. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3511/2004. Penal. Contestaţie la executare.... → |
|---|
