ICCJ. Decizia nr. 4646/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4646/2004
Dosar nr. 4260/2004
Şedinţa publică din 20 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 95 din 27 februarie 2004 a Tribunalului Brăila a fost condamnat, printre alţii, inculpatul M.M.D. la 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 264 C. pen. şi 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), 75 lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. c) C. pen.
Pentru ambele infracţiuni s-au aplicat dispoziţiile art. 74, art. 76 C. pen. şi art. 80 C. pen., iar în baza art. 33 lit. a) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute 4 ani închisoare.
S-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 şi art. 71 C. pen. şi s-a constatat că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că, în perioada septembrie – octombrie 2003 în urma înţelegerii cu I.A. şi M.R. a primit şi valorificat lănţişoare din aur, sustrase de aceştia prin violenţă, de la mai multe persoane.
Astfel, la data de 22 septembrie 2003, numitul I.A. a sustras lănţişorul din aur, aparţinând părţii vătămate B.C.I., iar apoi, pentru a-l valorifica, a luat legătura cu M.R.
Întrucât acesta, minor fiind, nu putea preda obiectele din aur la casa de amanet, a luat legătura cu inculpatul M.M.D., care a fost de acord să-i ajute şi, în consecinţă, a depus lănţişorul la casa de amanet, semnând contractul şi primind 1.000.000 lei.
Din această sumă, 100.000 lei au fost daţi lui I.A., iar diferenţa de 900.000 lei a fost împărţită între el şi M.R.
Ulterior, având promisiunea că va fi ajutat de M.M.D. să valorifice lănţişoare din aur sustrase, I.A. a mai comis o faptă la 26 septembrie 2003, în dauna părţii vătămate C.D.M.A., lănţişorul sustras fiind, de asemenea, predat de M.M.D. la casa de amanet şi suma împărţită între el şi M.R.
De asemenea, la 3 octombrie 2003, prin acelaşi procedeu, I.A. a sustras un lănţişor aparţinând părţii vătămate V.C., amanetat tot de M.M.D. contra sumei de 800.000 lei, împărţită cu M.R.
În fine, la 8 octombrie 2003, I.A. a sustras un lănţişor din aur aparţinând păţii vătămate P.G., suma rezultată prin amanetarea acestuia de către M.M.D., 1.400.000 lei fiind împărţită între M.M.D., I.A. şi M.R.
S-a mai reţinut că la 24 septembrie 2003, I.A. a sustras un lănţişor aparţinând părţii vătămate C.M., pe care l-a valorificat singur, folosind actele de identitate ale mamei sale, iar suma rezultată, 1.000.000 lei, a fost împărţită cu M.R.
Împotriva sentinţei, inculpatul M.M.D. a declarat apel, respins de Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 301 din 26 mai 2004.
Considerând nelegală şi netemeinică Decizia, inculpatul a declarat recurs, solicitând achitarea pentru infracţiunea de favorizarea infractorului şi redozarea pedepsei.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru următoarele considerente:
1. Pe baza probelor administrate atât la urmărirea penală, cât şi în faza judecăţii, s-a stabilit în mod corect situaţia de fapt, în sensul că, fără o înţelegere prealabilă, la data de 22 septembrie 2003, inculpatul M.M.D. a primit de la I.A., un lănţişor din aur, cu scopul de a-l valorifica, cunoscând că acesta provine din săvârşirea unei infracţiuni.
Lănţişorul în cauză a fost amanetat la casa de amanet SC L. SRL, pentru suma de 1.000.000 lei, din aceasta, inculpatul M.M.D. beneficiind de 450.000, la fel ca şi coinculpatul M.R., iar minorul, autorul infracţiunii de tâlhărie, de 100.000 lei.
Fapta a fost încadrată în mod greşit, întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de favorizarea infractorului, în loc de infracţiunea de tăinuire.
În conformitate cu dispoziţiile art. 221 C. pen., infracţiunea de tăinuire constă în primirea, dobândirea sau transformarea unui bun, ori înlesnirea valorificării acestuia, cunoscând că bunul provine din săvârşirea unei fapte penale, dacă prin aceasta s-a urmărit obţinerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material.
În speţă, inculpatul M.M.D. a primit pentru a valorifica pentru sine şi pentru altul, un bun, cunoscând că provine din săvârşirea unei fapte penale, ceea ce constituie infracţiunea de tăinuire nu de favorizarea infractorului, aşa cum au considerat cele două instanţe.
Infracţiunea de favorizare a infractorului se deosebeşte de tăinuire prin aceea că, deşi autorul, fără o înţelegere prealabilă dă ajutor unui infractor, printre altele pentru a asigura acestuia folosul sau produsul infracţiunii, nu beneficiază personal de nici un folos, care este un element scop al laturii subiective al infracţiunii de tăinuire.
În consecinţă, sub acest aspect, recursul va fi admis şi conform art. 334 C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 264 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 221 C. pen., urmând a se aplica pedeapsa de 2 luni închisoare.
Se vor menţine dispoziţiile art. 75 lit. c), art. 74, art. 76 C. pen. şi art. 80 C. pen.
2. Din examinarea probelor dosarului, rezultă că în mod greşit s-a reţinut de instanţă, în cadrul infracţiunii continuate de complicitate la tâlhărie, actul material privind fapta din data de 24 septembrie 2003, în dauna părţii vătămate C.M.
Din nici o probă a dosarului, inclusiv declaraţia făptuitorului minor I.A., nu rezultă că inculpatul M.M.D. a avut o contribuţie la valorificarea ulterioară a lănţişorului sustras.
Din declaraţia acestuia, dată la urmărirea penală şi declaraţia lui M.R., rezultă că inculpatul M.M.D., nu a participat la valorificarea lănţişorului sustras, acesta fiind depus de I.A. la casa de amanet cu actul de identitate al mamei sale, iar suma rezultată, 1.000.000 lei a fost împărţită între I.A. şi M.R.
În consecinţă, întrucât nu rezultă săvârşirea infracţiunii în sarcina lui M.M.D., Înalta Curte va dispune achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. b), combinat cu art. 10 lit. c) C. proc. pen., fapta nefiind comisă de inculpat.
Ca urmare, se va reaprecia pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea de complicitate la tâlhărie, pentru ca acesta să execute o pedeapsă corespunzătoare dimensiunii şi gravităţii întregii sale activităţi.
Înalta Curte va aplica inculpatului M.M.D. o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74, art. 76 şi art. 80 C. pen.
Se va descontopi pedeapsa de 4 ani închisoare în pedepsele componente: 2 luni pentru infracţiunea prevăzută de art. 221 C. pen. şi 4 ani pentru infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 74, art. 76 C. pen., art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 80 C. pen.
Conform art. 334 C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică din infracţiunea, prevăzută de art. 264 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74, art. 76 şi art. 80 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 221 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74 alin. (2), art. 76 C. pen. şi art. 80 C. pen., inculpatul urmând a fi condamnat la 2 luni închisoare.
În baza art. 26, raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74 alin. (2), art. 76 C. pen. şi art. 80 C. pen., inculpatul va fi condamnat la 3 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 33 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul M.M.D., împotriva deciziei penale nr. 301/ A din 26 mai 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Casează Decizia şi sentinţa penală nr. 95 din 27 februarie 2004 a Tribunalului Galaţi, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei, prevăzută de art. 264 C. pen., la greşita condamnare a inculpatului pentru fapta comisă la 24 septembrie 2003 (parte vătămată C.M.) şi la pedeapsa aplicată.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, în pedepsele componente de: 2 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 264 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. şi art. 80 din acelaşi cod şi 4 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) şi art. 80 din acelaşi cod.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea, prevăzută de art. 264 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74, art. 76 alin. (1) lit. e) şi art. 80 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 221 C. pen., cu aplicarea art. 75, art. 74, art. 76 şi art. 80 C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpat la 2 luni închisoare.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., achită pe inculpat pentru fapta prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 C. pen., din 24 septembrie 2003 (parte vătămată C.M.).
În baza art. 26, raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. c), art. 74, art. 76 şi art. 80 C. pen., condamnă pe inculpat la 3 ani închisoare (părţi vătămate C.D.M.A., V.C. şi P.G.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4588/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4678/2004. Penal. Art.197 c.pen. Recurs → |
|---|
