ICCJ. Decizia nr. 4757/2004. Penal. Cont.exec. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4757/2004
Dosar nr. 1399/2004
Şedinţa publică din 23 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 61 din 11 februarie 2004, Curtea de Apel Bucureşti a admis contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC T. SRL şi a lămurit dispozitivul deciziei penale nr. 494 din 6 noiembrie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în sensul că dobânda ce se va calcula la sumele datorate drept despăgubiri civile de către inculpaţii M.I. şi P.M.C. este dobânda la vedere practicată de partea responsabilă civilmente B.R.D., sucursala Buzău, pentru disponibilităţile societăţilor comerciale.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut următoarele:
Prin Decizia penală nr. 494 din 4 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2200 din 13 mai 2003 a Curţii Supreme de Justiţie) au fost condamnaţi inculpaţii M.V. şi P.M.C., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 282 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), iar pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), s-a dispus încetarea procesului penal pentru ambii inculpaţi.
Sub aspectul laturii civile au fost obligaţi inculpaţii la plata sumei de 652.000 lei către partea vătămată, în solidar cu partea responsabilă civilmente B.R.D., sucursala Buzău.
Contestatoarea SC T. SRL a susţinut că există diferenţe importante între modalităţile de stabilire a dobânzii bancare, instanţei revenindu-i sarcina de a stabili care este dobânda ce se va calcula la suma stabilită drept despăgubiri.
Pentru a soluţiona contestaţia, instanţa a solicitat relaţii de la B.R.D.
Relaţiile trimise de B.R.D. cuprindeau atât dobânzile calculate pentru disponibilităţile băneşti ale societăţilor comerciale, cât şi dobânzile pentru depozitele în lei.
Intimaţii inculpaţi P.M.C. şi M.V. au arătat că sumele pentru care au fost cercetaţi s-au aflat în contul de disponibilităţi al contestatoarei.
Verificând actele dosarului, Curtea de Apel Ploieşti a apreciat că sumele însuşite de inculpaţi erau din contul de disponibilităţi al contestatoarei, cont pentru care banca plătea dobânda la vedere şi nu cea pentru depozitele la termen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea, criticând-o sub aspectul temeiniciei şi legalităţii şi solicitând suspendarea executării deciziei penale nr. 494 din 6 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti până la soluţionarea cererii de revizuire îndreptată împotriva acestei decizii.
Analizând actele dosarului, Curtea apreciază că recursul este nefondat din următoarele considerente:
În mod legal Curtea de Apel Ploieşti a apreciat că sumele însuşite de inculpaţi din contul de disponibilităţi a contestatoarei sunt purtătoare de dobândă la vedere, conform uzanţelor bancare.
Prin motivele scrise depuse la dosarul cauzei de către contestatoare, s-a făcut vorbire de obligaţia instanţei de a calcula şi beneficiul nerealizat de către aceasta.
Curtea apreciază că şi pentru acest motiv recursul este nefondat întrucât era de datoria contestatoarei să facă dovada, în cursul judecăţii, a beneficiului nerealizat în funcţie de activitatea comercială a acesteia.
În ceea ce priveşte suspendarea executării hotărârii supuse revizuirii, Curtea urmează să respingă şi acest motiv de recurs întrucât prezenta cauză nu are ca obiect această cerere şi nici măcar nu a fost depus la dosar un certificat de grefă din care să rezulte că s-a introdus o cerere de revizuire a vreunei hotărâri din prezenta cauză.
Pentru toate aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de contestatoare.
În baza dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen., urmează ca recurenta contestatoare să fie obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul SC T. SRL împotriva deciziei penale nr. 61 din 11 februarie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă recurentul contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.200.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3183/2004. Penal. Art. 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4860/2004. Penal. Art.183 c.pen. Recurs → |
|---|
