ICCJ. Decizia nr. 4987/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4987/2004
Dosar nr. 2717/2004
Şedinţa publică din 5 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 117 din 29 ianuarie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, au fost condamnaţi, printre alţii, inculpaţii:
Şt.F.C. la 5 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Conform art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2401 din 19 septembrie 2001 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, dispunând executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca în final, inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani închisoare.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia de la 17 iunie 2003 la zi.
S.L.D. la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de tăinuire, prevăzută de art. 221 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Conform art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2401 din 19 septembrie 2001 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, dispunând executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la 17 iunie 2003 la zi.
Instanţa a luat act că partea vătămată S.A. nu s-a constituit parte civilă.
Conform art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul S.L.D. a sumei de 700.000 lei, iar de la inculpatul Şt.F.C. s-a dispus confiscarea sumei de 1.400.000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că, în ziua de 15 iunie 2003, în jurul orelor 18,00, cei doi inculpaţi, împreună cu coinculpatul C.C., au hotărât să meargă în Parcul Tineretului, pentru a viziona un spectacol ce avea loc în aer liber.
Fără a exista o înţelegere prealabilă, ci una spontană, în timp ce inculpatul C.C. s-a oprit, solicitând unui trecător un foc să-şi aprindă ţigara, ceilalţi doi inculpaţi au mers în continuare. La un moment dat, inculpatul Şt.F.C. a sustras de la gâtul părţii vătămate S.I. un telefon mobil. La strigătele părţii vătămate, cei doi inculpaţi s-au îndepărtat de locul faptei prin fugă, Şt.F.C. rămânând cu celularul sustras asupra sa.
La scurt timp, acesta a reuşit să vândă celularul cu suma de 2.600.000 lei, din care 200.000 lei i-a dat lui C.C., iar suma de 700.000 lei i-a dat-o lui S.L.D.
Cu privire la inculpatul Şt.F.C., instanţa a reţinut că numai acesta a săvârşit infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul S.L.D., instanţa a reţinut că acesta a înlesnit valorificarea celularului sustras de Şt.F.C., cunoscând că provine dintr-o infracţiune, stabilind că se face vinovat de infracţiunea de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii S.L.D. şi Şt.F.C.
În ceea ce priveşte pe cei doi inculpaţi, parchetul a criticat sentinţa cu privire la încadrările juridice reţinute faptelor comise de aceştia, solicitând a se reţine pentru Şt.F.C. infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., iar pentru S.L.D., complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Parchetul a mai solicitat condamnarea inculpatului C.C. pentru infracţiunea de tăinuire.
Inculpaţii S.L.D. şi Şt.F.C. a criticat hotărârea pronunţată numai sub aspectul netemeiniciei pedepselor pronunţate şi au solicitat reţinerea în favoarea lor de circumstanţe atenuante cu consecinţa reducerii pedepselor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 260 din 13 aprilie 2004, a admis apelul declarat de parchet şi casând în parte sentinţa penală, a dispus:
Condamnarea inculpatului Şt.F.C., pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 7 ani închisoare.
A menţinut aplicarea art. 83 C. pen., urmând ca în final, inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani închisoare.
În baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei comisă de inculpatul S.L.D., din infracţiunea prevăzută de art. 211, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi l-a condamnat la 7 ani închisoare.
A menţinut aplicarea art. 83 C. pen., stabilind ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 9 ani închisoare.
Cu privire la inculpatul C.C. a dispus condamnarea acestuia la 3 luni închisoare, pentru infracţiunea de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen.
În baza art. 81 şi art. 110 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de un an şi 3 luni.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpaţii S.L.D. şi Şt.F.C.
Primul recurent a criticat hotărârea instanţei de apel cu privire la încadrarea juridică reţinută şi a solicitat schimbarea în infracţiunea de tăinuire, cu aplicarea unei pedepse orientată spre limita minimă a textului de lege.
Recurentul Şt.F.C. a criticat hotărârea instanţei de apel tot cu privire la încadrarea juridică reţinută şi a solicitat înlăturarea agravantei prevăzută de alin. (21) lit. a) la infracţiunea de tâlhărie reţinută, întrucât nu a existat o înţelegere prealabilă cu inculpatul S.L.D., pentru sustragerea telefonului mobil, cu consecinţa reindividualizării pedepsei.
Examinând recursurile declarate de inculpaţi, se constată următoarele:
Din declaraţiile date la urmărirea penală de inculpaţii Şt.F.C. şi S.L.D. rezultă că între aceştia a existat o înţelegere anterioară pentru sustragerea celularului părţii vătămate, stabilind actele de participare ale fiecăruia.
Pe de altă parte, partea vătămată şi martorul ocular S.I. confirmă participarea ambilor inculpaţi la săvârşirea faptei,
Nu în ultimul rând, împărţirea banilor rezultaţi din vânzarea bunului sustras, confirmă participarea inculpatului S.L.D. la săvârşirea faptei.
Prezentarea în instanţă de către inculpaţi a altor circumstanţe în care a fost săvârşită fapta de tâlhărie nu poate avea vreo eficienţă atâta vreme cât aceştia nu au retractat declaraţiile date la urmărirea penală, iar pe de altă parte, vinovăţia lor pentru fapta de tâlhărie rezultă şi din celelalte probe administrate.
Se constată astfel că, încadrările juridice date faptelor comise de cei doi recurenţi de către instanţele de apel, sunt legale.
În legătură cu pedepsele aplicate se constată că acestea au fost orientate la limita minimă a textelor de lege incriminatorii şi în cauză nu se justifică reţinerea de circumstanţe atenuante.
În conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi.
Recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.L.D. şi Şt.F.C. împotriva deciziei penale nr. 260 din 13 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce, pentru ambii inculpaţi, din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi arestării preventive de la 17 iunie 2003 la 5 octombrie 2004.
Obligă pe recurentul inculpat S.L.D. să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă pe recurentul inculpat Şt.F.C. să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4949/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5022/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
