ICCJ. Decizia nr. 3183/2004. Penal. Art. 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3183/2004
Dosar nr. 1016/2004
Şedinţa publică din 10 iunie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 521 din 16 decembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. 924/2003, în baza art. 174, raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.I. la pedeapsa de:
- 17 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., potrivit art. 65 C. pen.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv din 9 noiembrie 2002, la zi.
În baza art. 174, raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.I.M. la pedeapsa de:
- 17 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., potrivit art. 65 C. pen.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv din 9 noiembrie 2002, la zi.
În baza art. 174, raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.ŞT. la pedeapsa de:
- 17 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., potrivit art. 65 C. pen.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, să achite părţii civile G.I., domiciliată în Târşolţ, suma de 32.791.000 lei despăgubiri civile, la valoarea reactualizată în momentul plăţii.
În baza art. 993 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, să achite numitei G.I., în calitate de curator, pe seama minorului P.G.F., o rentă lunară de 1.250.000 lei, începând cu data de 9 noiembrie 2002 şi până la majoratul acestuia, şi totodată câte 50.000.000 lei fiecare inculpat, cu titlu de daune morale.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului T.Şt. şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv din 9 noiembrie 2002, la zi.
În baza art. 193 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii în solidar să achite părţii civile G.I. suma de 12.000.000 lei, cheltuieli judiciare.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii D.I. şi T.Şt. la câte 10.000.000 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul T.I.M. la 10.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 600.000 lei onorar avocat din oficiu va fi avansat din contul Ministerului Justiţiei în contul Baroului de Avocaţi Satu Mare, pe seama av. S.M.
A fost obligat inculpatul D.I. să achite 615.000 lei onorar expertiză, ce se va vira în contul 5041/3896674 a Spitalului Judeţean II Satu Mare, deschis la Trezoreria municipiului Satu Mare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, în seara zilei de 8 noiembrie 2002, zi de sărbătoare (Lăsata Secului), inculpaţii D.I., T.I.M. şi T.Şt., ultimii doi fraţi şi verişori cu primul, au plecat conform obiceiului la fetele din satul Aliceni în com. Târşolţ, intrând în mai multe locuinţe, unde au fost serviţi cu băuturi alcoolice.
În jurul miezului nopţii, cei trei inculpaţi s-au deplasat la locuinţa lui M.M., unde au consumat băuturi alcoolice, respectiv D.I. şi T.Şt. au băut un litru de vin, iar T.I.M., ţuică.
După circa o oră, inculpaţii au plecat din locuinţa martorei, cu intenţia de a se deplasa spre casă, când pe str. Bisericii au fost ajunşi din urmă de două persoane, dintre care una era victima P.G., cealaltă persoană neputând fi identificată.
Deşi nu se cunoşteau s-au salutat şi după ce victima i-a întrebat dacă sunt fete la casa de unde au ieşit, s-au luat la ceartă, iar victima a scos din buzunar un cuţit cu care l-a ameninţat pe inculpatul D.I. Persoana care însoţea victima, văzând că era pe punctul de a se porni un scandal de amploare, a plecat lăsându-i pe inculpaţi şi pe victimă în drum. După ce victima şi inculpaţii s-au înjurat reciproc, inculpaţii văzând că victima avea în continuare cuţitul în mână, l-au atacat lovindu-l toţi trei cu pumnii şi picioarele, parcurgând astfel circa 100 metri până când au ajuns la şosea. Acolo, victima având cuţitul în continuare în mână, a lovit în direcţia inculpatului D.I. şi l-a tăiat la mâneca stângă a scurtei cu care era îmbrăcat. Inculpaţii au reuşit să-i ia cuţitul din mână şi au continuat să-l lovească cu pumnii şi picioarele pe o porţiune de încă 20 metri. Victima a fost transportată la spital însă în urma loviturilor primite a decedat.
Potrivit raportului medico-legal de autopsie, moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei meningiale traumatice şi contuziilor cerebrale, consecutiv traumatismului cranio-facial cu fracturi de masiv facial, leziuni care s-au putut produce prin loviri active, repetate cu corpuri dure contondente.
S-a mai concluzionat că poziţia victimă, agresor putea fi iniţial în ortostatism şi faţă în faţă, apoi victimei căzute la pământ i s-au aplicat lovituri multiple la nivelul capului şi al toracelui, iar alcoolemia victimei a fost de 1,65 gr %o.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel partea civilă şi inculpaţii.
Partea civilă a solicitat majorarea cuantumului daunelor morale şi a despăgubirilor periodice, iar inculpaţii schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de vătămare corporală sau lovire, în cazul inculpatului D.I. şi respectiv în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte în cazul celorlalţi doi inculpaţi, precum şi reţinerea scuzei provocării în favoarea tuturor inculpaţilor cu consecinţa reducerii pedepselor sub minimul special prevăzut de lege.
Curtea de Apel Oradea a admis apelurile declarate, a casat hotărârea primei instanţe şi făcând aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) şi art. 76 lit. a) C. pen., a redus pedepsele principale aplicate inculpaţilor de la câte 17 ani închisoare la câte 12 ani închisoare.
Prin aceeaşi decizie s-a majorat cuantumul daunelor morale de la câte 50 milioane lei la câte 100 milioane lei.
S-a reţinut că faţă de împrejurările comiterii faptei, acţiunea violentă a victimei care i-a ameninţat pe inculpaţi cu moartea şi l-a tăiat la mână cu cuţitul pe inculpatul D.I. are semnificaţia unei provocări din partea acesteia în măsură să fi provocat inculpaţilor o puternică stare de tulburare sub stăpânirea căreia ei au acţionat.
Cât priveşte cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei s-a apreciat că nu este justificată faţă de multitudinea actelor de violenţă exercitate asupra victimei, intensitatea acestora, zonele vitale în care au fost aplicate şi rezultatul letal produs.
Referitor la latura civilă a cauzei s-a constatat că suma de câte 50 milioane lei la care au fost obligaţi inculpaţii în favoarea minorului P.G.F. este insuficientă faţă de pierderea suferită de acesta, astfel că s-a dispus dublarea sumei.
Pe de altă parte cererea de majorare a prestaţiei periodice nu a fost primită avându-se în vedere că minorul se află în îngrijirea statului, internat fiind la o şcoală ajutătoare.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs inculpaţii care au criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând în esenţă motivele invocate în apel.
Recursurile nu sunt întemeiate.
Din examinarea deciziei recurate şi a lucrărilor dosarului, rezultă că instanţa de apel întemeindu-se pe probele administrate a reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpaţilor în comiterea faptei şi, de asemenea, a soluţionat corect latura civilă a cauzei.
După cum s-a arătat, inculpaţii au lovit victima cu pumnii şi picioarele, în zona capului, lovituri care au continuat şi după ce aceasta a căzut la pământ.
Actele agresive ale inculpaţilor sunt confirmate de declaraţiile martorilor, precum şi de raportul de constatare medico-legală, în care se atestă producerea traumatismului cranio-facial cu fracturi de masiv facial, produs prin loviri active repetate cu corpuri dure contondente.
Prin urmare există legătură de cauzalitate directă între actele de violenţă comise de inculpaţi şi decesul victimei, astfel că susţinerea recursului D.I. că ar fi comis doar fapta de lovire prevăzută de art. 180 C. pen., nu este întemeiată.
Acţiunea comună a inculpaţilor, de lovire repetată a victimei, în condiţiile arătate, finalizată cu decesul acesteia justifică reţinerea în sarcina recurenţilor a săvârşirii infracţiunii de omor calificat.
În ce priveşte cererea recurenţilor de a se dispune schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., este de arătat că în timp ce infracţiunea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte se caracterizează prin intenţie, în ceea ce priveşte loviturile aplicate şi prin culpă, în ceea ce priveşte rezultatul produs, moartea victimei, infracţiunea de omor se caracterizează exclusiv prin vinovăţie în forma intenţiei directe sau indirecte.
La stabilirea intenţiei cu care s-a acţionat se are în vedere drept criterii referenţiale obiectul vulnerant folosit, zona spre care au fost exercitate actele de violenţă, intensitatea acestora, precum şi gravitatea leziunilor cauzate.
Revenind la cauză, se observă că din moment ce inculpaţii au lovit partea vătămată cu pumnii şi picioarele în zona capului, lovituri care au continuat şi după căderea victimei la pământ, este evident că încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de omor este corectă, deoarece intensitatea loviturilor şi zona vitală unde au fost aplicate puteau să formeze convingerea inculpaţilor că era posibil ca moartea victimei să se producă.
Referitor la pedepsele aplicate Înalta Curte apreciază că acestea au fost just individualizate de către instanţa de apel în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinându-se în mod corect în favoarea inculpaţilor circumstanţa atenuantă a scuzei provocării căreia i s-a acordat eficienţă sub aspectul cuantumului pedepselor.
Ca urmare o redozare a acestor pedepse nu se impune, iar în ce priveşte latura civilă a cauzei se constată, de asemenea, că majorarea de către instanţa de control judiciar a cuantumului daunelor morale la plata cărora au fost obligaţi inculpaţii este justificată.
Aşa fiind, recursurile declarate de inculpaţi apar ca nefondate şi vor fi respinse ca atare conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce din pedepsele aplicate timpul arestării preventive conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpaţii D.I., T.I.M. şi T.Şt. împotriva deciziei penale nr. 18/05 februarie 2004 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondate.
Compută din pedepsele aplicate inculpaţilor durata arestării preventive de la data de 09 noiembrie 2002 la zi.
Obligă pe fiecare recurent inculpat să plătească statului 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 984/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4757/2004. Penal. Cont.exec. Recurs → |
|---|
