ICCJ. Decizia nr. 4945/2004. Penal. Art.211c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4945/2004
Dosar nr. 4918/2004
Şedinţa publică din 4 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 912 din 5 martie 2004, Tribunalul Bucureşti a condamnat pe inculpatul M.R.Şt. la câte 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi art. 21 lit. a) C. pen. şi 211 alin. (2) lit. c) şi art. 21 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., conform art. 65 C. pen.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză şi în baza art. 14, raportat la art. 346 C. proc. pen., a mai fost obligat la 50.000.000 lei daune morale către partea civilă H.C., iar în baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 1.700.000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut în esenţă următoarele:
În noaptea de 16 octombrie 2002, în baza unei înţelegeri prealabile cu coinculpaţii I.R. şi C.G. (condamnaţi definitiv prin sentinţa penală nr. 112 din 4 februarie 2003 a Tribunalului Bucureşti) i-a ajutat pe aceştia să sustragă prin violenţă geanta cu acte şi bani aparţinând părţii vătămate H.C.
La 23 septembrie 2003, inculpatul M.T.Şt. a folosit violenţa împotriva părţii vătămate V.D., şofer de taxă, aflându-se în autoturismul acestuia şi i-a sustras telefonul mobil şi suma de 900.000 lei.
Apelul declarat de inculpat a fost respins de Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia nr. 594 din 12 august 2004.
Împotriva deciziei, inculpatul a declarat recurs, solicitând achitarea pentru infracţiunea de complicitate la tâlhărie comisă la data de 16 octombrie 2002, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., nefiind autorul acesteia, iar în subsidiar, redozarea pedepsei.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea cauzei, declaraţiile coinculpaţilor I.R. şi C.G., rezultă că s-au înţeles să sustragă bunuri prin violenţă de la partea vătămată, inculpatul M.R.Şt. fiind cel care le-a arătat unde locuieşte acesta, iar după săvârşirea faptei au împărţit bunurile sustrase.
Partea vătămată a sesizat imediat poliţia, care a reuşit să imobilizeze numai pe inculpatul I.R. şi C.G., inculpatul M.R.Şt. reuşind să dispară.
Cei doi, audiaţi la urmărirea penală, au relatat cu lux de amănunte înţelegerea avută cu inculpatul M.R.Şt., declaraţii pe care le-au menţinut şi cu ocazia confruntărilor.
Împrejurarea că ulterior, în faţa instanţei de fond, au revenit, negând participarea inculpatului M.R.Şt., nu are relevanţă atâta timp cât nu este justificată.
În consecinţă, în mod corect instanţa a reţinut vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie, fapta pentru care a fost condamnat, astfel că nu se impune achitarea sa.
Cu privire la individualizarea pedepsei, Înalta Curte apreciază că nu se impune reducerea pedepsei.
Inculpatul M.R.Şt. a comis două infracţiuni grave, de violenţă, este recidivist şi a avut o comportare procesuală necorespunzătoare, negând săvârşirea faptei în ciuda evidenţei probelor.
Pedeapsa de 8 ani închisoare este în limita legală şi corespunde cerinţelor de individualizare a pedepsei prevăzute în dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Întrucât recursul nu este fondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) va fi respins ca atare, neconstatându-se motive care, din oficiu să conducă la casarea hotărârilor în favoarea inculpatului.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.R.Şt., împotriva deciziei penale nr. 594 din 12 august 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
DEFINITIVĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4860/2004. Penal. Art.183 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4949/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs → |
|---|
