ICCJ. Decizia nr. 5075/2004. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5075/2004
Dosar nr. 1356/2004
Şedinţa publică din 7 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerile formulate de petentul C.Şt., a solicitat să se facă cercetări penale şi să se dispună trimiterea în judecată a judecătorului D.L., de la Judecătoria Mangalia, a executorului judecătoresc G.I. şi a notarului public S.F.E., din Mangalia, pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra persoanelor, fals intelectual, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals, prevăzute de art. 246, art. 289, art. 290 şi art. 291 C. pen.
În fapt, s-a reclamat că notarul public S.F.E. a autentificat un contract de uzufruct între SC P. SRL Limanu (aparţinând petentului C.Şt.) şi I.G.V., contract pe care îl apreciază fals, deoarece la rubrica proprietar, semnătura nu îi aparţine.
De asemenea, se susţine că şi semnătura de pe actul sub semnătură privată, prin care se atestă că petentul a primit suma de 66.600.000 lei de la D.E. şi I.G., reprezentând o parte din investiţia la construcţia unui spaţiu comercial, nu-i aparţine lui.
Se mai susţine că judecătoarea D.L. a încuviinţat o cerere de executare silită a imobilului în discuţie, pe baza celor două documente false, iar executorul judecătoresc G.I. a procedat la executarea silită prin scoaterea în vânzare a imobilului, prin licitaţie.
Prin rezoluţia din 3 noiembrie 2003, un procuror de la secţia de urmărire penală şi criminalistică a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a dispus neînceperea urmăririi penale, motivând că faptele reclamate nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals.
Împotriva acestei rezoluţii, petentul a formulat plângere, susţinând că aceasta este nelegală şi netemeinică.
Prin rezoluţia din 12 decembrie 2003, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petent împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, dispusă de procuror.
S-a motivat, în esenţă, că pentru verificarea aspectelor semnalate de petent, în ceea ce priveşte semnăturile sale pe cele două documente arătate de acesta, care au stat la baza procesului civil, acestea au fost expertizate, iar expertizele grafologice au stabilit fără nici un fel de dubii, că semnăturile aparţin petentului.
După respingerea plângerii de către procurorul general al parchetului amintit, petentul s-a adresat instanţei conform art. 2781 C. proc. pen., reiterând aspectele arătate în plângerile anterioare.
Curtea de Apel Constanţa, prin sentinţa penală nr. 11/ P din 23 februarie 2004, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petent şi l-a obligat să plătească statului suma de 200.000 lei cheltuieli judiciare, motivându-se în concluzie, că soluţia de neînceperea urmăririi penale este legală şi temeinică.
Petiţionarul a declarat recurs împotriva sentinţei, pe care nu l-a motivat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului existent la dosarul cauzei, constată că aceasta este legală şi temeinică şi nu există niciunul din cazurile de casare, prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., care se iau în considerare din oficiu, conform alin. penultim al acestui articol.
Astfel, corect prima instanţă a reţinut că organele parchetului au verificat aspectele semnalate de petent şi cu o temeinică motivare au respins, plângerile acestuia întrucât semnăturile contestate de petent, de pe actele menţionate de acesta nu sunt false ci sunt executate de el.
Acest fapt a fost stabilit fără dubii prin expertize grafologice.
În consecinţă, recursul declarat de petent este nefondat, urmând a se respinge, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Recursul urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, în recurs, avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul C.Şt. împotriva sentinţei penale nr. 11 din 23 februarie 2004 a Curţii de Apel Constanţa.
Obligă recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 600.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5073/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 5076/2004. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
