ICCJ. Decizia nr. 5072/2004. Penal. Art. 183 c. pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5072/2004
Dosar nr. 3753/2004
Şedinţa publică din 7 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 276 din 26 februarie 2004, Tribunalul Bucureşti a condamnat pe inculpatul M.V. la 2 ani şi 19 zile închisoare, pentru infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen.
S-a dedus, din pedeapsa aplicată perioada cât inculpatul a fost arestat preventiv, respectiv de la 16 mai 2001 la 3 iunie 2003.
Inculpatul a fost obligat să plătească suma de 3.603.490 lei despăgubiri civile Spitalului de Urgenţă Bagdasar Arsenie Bucureşti, cât şi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 3.000.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, în noaptea de 20 mai 2000, inculpatul M.V. i-a aplicat lui G.Şt. mai multe lovituri cu pumnii în regiunea feţei. În cădere victima s-a izbit cu capul de un perete aflat în apropiere, suferind un traumatism cranio-cerebral care, în urma complicaţiilor i-a provocat moartea.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 416/ A din 3 iunie 2004, admiţând apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti a majorat pedeapsa aplicată inculpatului la 2 ani şi 27 zile şi a dedus din aceasta perioada arestării preventive de la 16 mai 2001 la 13 iunie 2003.
Totodată a respins, ca nefondat, apelul prin care inculpatul cerea să fie achitat, susţinând că nu se face vinovat de comiterea infracţiunii pentru care a fost condamnat.
Împotriva menţionatelor hotărâri, inculpatul a declarat recurs, solicitând casarea lor în baza art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. şi pe cale de consecinţă achitarea sa, potrivit art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât probele administrate nu confirmă vinovăţia sa.
Examinând hotărârile atacate, în raport de motivul de casare invocat în recurs, cât şi din oficiu, se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrarea juridică în prevederile art. 183 C. pen., fiind corespunzătoare.
Din probele administrate, raportul de constatare medico-legală întocmit cu ocazia necropsiei, avizat de Comisia de Avizare şi Control, declaraţiile martorilor A.I., L.M., C.R., D.M., L.R., V.I., H.M., C.I., M.I., G.N., G.F. şi L.A. date în cursul urmăririi penale) care au fost analizate în considerentele celor două hotărâri, rezultă, fără dubiu, că în noaptea de 20 mai 2000, inculpatul M.V. i-a aplicat mai multe lovituri cu palmele şi pumnii peste faţă lui G.Şt., situaţie în care acesta s-a dezechilibrat şi în cădere s-a izbit cu capul de un perete, suferind un traumatism cranio-cerebral în urma căruia a decedat după câteva zile.
Susţinerile inculpatului, în sensul că fapta nu a fost comisă de acesta nu pot fi primite, martorii audiaţi în cauză confirmând că la data menţionată inculpatul a fost prezent la locul faptei şi că i-a aplicat lui G.Şt. mai multe lovituri cu pumnii şi cu palmele, în zona feţei, situaţie în care victima s-a dezechilibrat şi în cădere s-a lovit cu capul de un perete.
Actul medico-legal întocmit în cauză demonstrează că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat meningitei purulente consecutive unui traumatism cranio-cerebral cu hematom subdural de emisfer stâng, leziunea respectivă putând fi produsă prin lovire activă urmată de cădere cu impact cranian.
În concluziile aceluiaşi raport de constatare se precizează că între leziunile traumatice şi deces există legătură de cauzalitate.
Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului se constată că aceasta este corect individualizată, la stabilirea ei, cât şi a modalităţii de executare, instanţa de fond ţinând seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 şi art. 56 C. pen.
Întrucât motivele de casare invocate de inculpat nu sunt fondate, iar din actele dosarului nu rezultă alte motive din cele prevăzute de art. 3859 alin. penultim C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva deciziei penale nr. 416 din 3 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5069/2004. Penal. Art.255 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5073/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs... → |
|---|
